Lie me if you can

Oare e usor sa minti? Ti-ai putea aduce aminte cand ai mintit pentru prima oara in viata ta? Pentru ca, mai mult ca sigur, parintii nu ne invata sa mintim. Chiar din contra; ei ne spun ca nu e frumos si nici sanatos sa facem asta. Cu toate acestea insa…absolut toti oamenii, fara nicio exceptie, mint.

Cum ar fi sa traim intr-o lume in care oamenii nu ar sti sa minta? Cel putin interesant! Un model al unei astfel de lumi ideale a fost creat in filmul The Invention of Lying. Numai ca, in cazul in care toti oamenii spuneau adevarul, implicit, exista si foarte multa agresivitate. E foarte greu, daca nu aproape imposibil sa spui tuturor oamenilor cu care intri in contact, ce gandesti despre ei si simti in raport cu ei. Iar diferenta intre minciunile “rele” si minciunile “inofensive” (white lies) nici nu pare atat de mare.

Parintii ne prind cu minciuna cand suntem mici, ne fac de rusine, ne pedepsesc si ne interzic sa repetam a minti. Indiferent de minciuna sau pe cine anume mintim. Din nefericire, exemplul pe care ni-l ofera ei nu e cel mai potrivit. De ce? Pentru ca si ei mint. Si nu isi dau seama ca fac asta chiar in fata noastra. Iar copiii ce fac? Replica modelul preluat de la parintii lor. Asta e una din modalitatile prin care se raspandeste si se transmite minciuna, din om in om.

Cunoastem cu totii expresia “minciuna are picioare scurte”. Si stim si ce inseamna ea de fapt. E foarte greu si, in acelasi timp, e foarte usor sa minti. Dar, de cele mai multe ori, este foarte probabil sa fi prins cu minciuna. Stiati ca, daca mintiti asupra unor evenimente sau intamplari pe care le relatati in detaliu, daca sunteti rugati sa developati cele petrecute de la coada la cap, nu mai sunteti in stare sa pastrati ordinea si sa vi le aduceti aminte pe toate??? Iata o modalitate la indemana pentru parinti, atunci cand vor sa isi verifice copiii daca mint sau nu.

Dar ce ne tradeaza cel mai mult atunci cand mintim nu sunt atat cuvintele, cat limbajul trupului. Micile, infimele gesturi, abia vizibile, efectuate in milisecunde, daca sunt observate de un ochi avizat, pot fi observate si decodificate cu mare usurinta.

Ne place sa fim mintite? Acceptam cu usurinta treaba asta si inchidem ochii? Multe femei ar fi tentate sa spuna ca nu. Dar in realitate, atunci cand primesc complimente, se simt mai degraba flatate decat mintite. Se zice ca e bine sa dai atentie celui sau celei care iti face un compliment. Pentru a putea sa iti dai seama daca persoana respectiva este sincera, e indeajuns sa o observi cu atentie atunci cand iti face acel compliment. Apoi, poti sa iei in calcul motivul pentru care face acest lucru. Daca o persoana care te cunoaste de numai 5 minute incepe sa te ridice in slavi si sa te admire pentru cat de inteligenta esti…cum ai putea sa ii dai crezare? Dar daca un profesor sau cineva cu care lucrezi de ani de zile iti spune lucrul asta, ei bine, atunci pare ceva mai credibil si mai fondat.

Chiar daca nu suntem pe urmele unui criminal, minciuna in sine, mai mica sau mai mare, poate fi si ea considerata o crima. Crima nu in sensul de omucidere, ci de infractiune. Si, precum stim, unele minciuni pot fi chiar foarte grave si pot vatama sau nenoroci oameni.

Exista training-uri pentru cei care vor sa invete sa minta si, implicit, exista si pentru cei care vor sa ii depisteze pe cei care mint. Cine ar dori sa minta fara sa fie descoperit cu usurinta?!? Oameni de afaceri, politicieni, diplomati, hoti, criminali… Si, trebuie sa recunoastem ca invata sa faca asta destul de bine. Daca va aflati in cealalta categorie, a celor care vor sa ii depisteze cu usurinta pe cei care mint, puteti sa va documentati din cartile si studiile de cercetare ale lui Paul Ekman sau, si mai la indemana, sa urmariti serialul Lie To ME.