Weekend la Brasov

In fiecare octombrie sarbatorim cate un  an  de maritis , si cum alti soti stau impreuna in medie 10 ore / zi , iar noi stam 24 de ore impreuna, am putea spune ca avem vreo 30 de ani de sarbatorit .Asa ca ne-am gandit  de data asta sa mergem un weekend la Brasov.

Am plecat de vineri si am ajuns pe seara in Brasov, ne-am oprit la restaurantul Butoiul Sasului sa mancam si as putea spune ca am mancat pe saturate, eu un ficat de rata excelent cu pere in caramel  iar sotul meu o ciorba de fasole pe cinste cu un mare platou cu specialitati romanesti proaspete si gustoase: mici, carnaciori, ciolan afumat, coaste marinate in miere.  

La desert am mancat niste clatite delicioase umplute cu fragute de padure. Asa ca recomand acest restaurant cu toata placerea noastra gustativa.

Si dupa o promenada pe strada principala am ajuns la hotelul Coroana, unde ne rezervase un prieten camera, si cum s-a facut o greseala si nu mai aveau camere renovate, ci numai nerenovate, a trebuit sa alegem, dar nu prea mult, intre doua camere, una amplasata la scari cu intrarea aproape direct in pat si alta in fundul culoarului.

Pacat ca mai exista asemenea hoteluri in centrul unui oras atat de turistic si ca are afisata la intrare si o categorie data de Ministerul Turismului.

Cand am intrat in camera erau 13 grade si cand am plecat a doua zi 15,  mai aveau si termometru in camera. In rest era renovat doar in baie, erau geamuri termopan, iar caloriferul mergea doar in baie, dar nu puteai tine usa deschisa pentru ca mirosea a canalizare si trebuia sa lasi geamul deschis.

Asa ca ne-am hotarat totusi sa ne culcam pentru ca era tarziu si nu avea nici un rost sa umblam pe strazi dupa un alt hotel, am deschis televizorul care era modern saracul acum 25 de ani, cu cele 8 canale functionale, si ne-am intins in paturi joase, cu cearceafuri pline de gauri si paturi rosii de varsta televizorului. Singurul lucru bun in acest hotel era curatenia .

Ne-am trezit de la 7, ne-am facut repede bagajele sa nu ne intre frigul si iegrasia in valize si dupa ce sotul meu l-a informat pe receptioner asupra placerii noastre de a ne petrece noaptea in acea camera de hotel , am plecat sa ne incalzim pe strada pentru ca era o zi insorita de toamna.

Am servit micul  dejun intr-un pub foarte dragut, Rossignol, si am fost surprinsi de cartea lor de meniu pentru mic dejun; am luat un mic dejun  englezesc si unul german si chiar au fost foarte aproape de ceea ce presupune numele lor.

Cel nemtesc era cu wursti, mustar, paine, unt, miere, suc proaspat de fructe si cafea, iar cel englezesc avea in plus oua ochiuri, speck, fasole si carnaciori.

Si daca tot eram la Brasov, ne-am gandit sa mergem si la Bran, la o petrecere campeneasca (o sarbatoare a focului), pretext pentru mici, carnati si costite de porc, bulz, standuri cu branzeturi proaspete si roti de cas, borcane de zacusca si de miere, cojoace si ilice, must de mere si de pere la pahar, dar si diverse bauturi cu rom Stroh, bere germana la cutie si gofre olandeze?!, ca asa e la noi, cand e o sarbatoare populara trebuie sa fie pe gustul tuturor; in rest mai era o scena cu dansuri si muzica populara, dar si un prilej pentru campanie electorala, iar in mijlocul campului erau pregatite lemne pentru celebrul foc care urma sa se aprinda pe inserate.

Ne-am intors la Brasov, ne-am facut rezervare pentru seara la un restaurant unguresc unde ne-am invitat si prietenii si ne-am dus la Hotelul Aro Palace pentru a nu retrai proasta experienta din ziua anterioara.

Am intrat in hotel si in holul principal, langa receptie tocmai sa desfasura o nunta. Ne-am inteles cu greu cu receptionerul din cauza decibelilor si ma rugam in sinea mea ca restul cladirii sa fie bine antifonata pentru a nu petrece si noi la nunta celor din hol.

Dupa ce am urcat cu liftul si acordurile muzicale au inceput treptat sa se piarda am ajuns la etajul 6, in aripa renovata a hotelului, pe un hol frumos si apoi intr-o camera de hotel cu standard international.

In sfarsit m-am mai linistit si am savurat de pe balcon privelistea cu Biserica Neagra in prim plan.

Seara ne-am dus la restaurantul Panonia, cu specific unguresc, un restaurant cochet, intr-o vila, pe o straduta linistita, cu chelneri primitori, muzica in surdina si cu un gulas pe cinste.

Am mancat si o prajitura tipic ungureasca foarte dulce si insiropata si cu multa frisca si chiar nu mi-a parut rau pentru alegerea facuta.

Am petrecut o seara foarte placuta, inconjurati de prieteni, nota de plata a fost rezonabila si ne-am intors la hotel cu un mare buchet de trandafiri roz-portocalii.

Dimineata am fost surprinsi de chelnerul care ne-a adus micul dejun in camera, totul ca la carte, cu farfurii acoperite cu cloche-uri, sampanie, diverse tartine cu caviar, somon, sunca, salate cu ton, omlete pufoase, produse fine de patiserie, suc proaspat de portocale, intr-un cuvant un mic dejun regesc.

Si parca cuprinsa de un romantism, oarecum trecator, am uscat trandafirii si i-am pus intr-un decor floral in  restaurantul nostru, nu de alta dar  in mod sigur revederea lor imi va aduce aminte de minunatul weekend petrecut la Brasov.