Vara nu-i ca iarna !

Obisnuiam vara trecuta sa mergem uneori duminica in vestitul centru istoric al minunatei noastre capitale, gest ce se incadra perfect in trendul anotimpului, dar sincer nu am gasit in drumurile noastre niciun restaurant sau hai sa-i zicem bistro care sa ne impresioneze ochiul sau papilele gustative. Poate vestitul Caru cu bere pe care l-am frecventat in cateva randuri si care sigur ne impresioneaza prin maretia sa de fiecare data.

Acum vreo 2 saptamani, ne-am hotarat sa ne reluam obiceiul, de data aceasta inca in plina zi friguroasa de iarna, si ne-am facut o rezervare pentru masa de duminica seara la restaurantul La Bonne Bouche.

Mediatizat puternic si situat in inima targului, ca doar asa a devenit acum centrul istoric, si nu-i rau deloc, acest  bistro cu aere de restaurant ne-a surprins de la intrare prin atmosfera sa.

 Si pentru ca nu suntem fumatori ne-am permis sa cerem sa stam undeva mai retras nu de alta dar localul era aproape gol si nici nu prea erau placute de rezervari pe mese. Un ospatar s-a desprins din gasca de vreo 5 salariati care tocmai intretineau o placuta conversatie in fata bucatariei, si ne-a aratat drumul spre terasa acoperita a restaurantului.   

Asa ca ne-am asezat frumos la o masa cu 4 locuri, perfect pentru a sta lejer si a savura din priviri strada care incepea sa se populeze. Hainele le-am  pus atarnate pe spatarul scaunului pentru ca nu am observat niciun cuier in zona si am inceput sa ne acomodam cu greu cu imaginea strazii prin plasticele ce  tin loc de ferestre la terasa, frig, si un curent ingrozitor la picioare, noroc ca eram la o masa de 4 persoane asa ca ne-am mutat pe scaunele mai departate de mult ravnita priveliste.
    
Am comandat din meniul frantuzit 2 specialitati: cocos cu sos de vin si pui a la Dijonaise si pentru ca in meniu scria ca toate vinurile se vand si la pahar m-am gandit ca ar merge la o asa specialitate si un paharel de vin bun. Numai ca ospatarul a venit la masa la nimereala cu sticla de vin  pe care o avea desfacuta , nu de alta dar sa nu faca o paguba prea mare in punga patronului, si mi-a  “recomandat “ un merlot Prince Mircea ca doar  nu vroiam vreun burgund la coque-au-ven?! 

Din pacate este neplacut sa vezi cum retete clasice nu se respecta, iar  toata aceasta reclama cu vinuri deschise si vandute la pahar este doar un mare fas. Am primit 3 felii de unt la 2 persoane, apoi cand ne-a adus comanda ospatarul a luat farfuriile si cutitele de unt si a lasat untul pe masa. De ce oare? ne-am intrebat.

Dupa ce ne-am incercat norocul cu specialitatile bistroului am zis sa trecem si la deserturi si am comandat o tarta cu lamaie si un moelleux au chocolat, ambele gustoase. Ca vorba ceea : desertul salveaza masa. 

In asteptarea notei am privit inca o data decorul de bistro, dar sigur nu de  bistro frantuzesc: ghivece si vaze goale pe terasa, colivii cu flori de plastic in ferestre si improvizatii de lampi la bar…  Undeva in spate rafturi cu carti vechi, model pe care l-am mai vazut in vreo 2-3 baruri din centrul istoric si de fiecare data m-am minunat de cat de insetati de literatura trebuie sa fie clientii?! Cert este ca am primit si nota de plata  tot intr-o carte veche si am fost placut impresionata cand ospatarul a venit cu Pos-ul la masa sa achitam cu cardul .

 M-am ridicat intreband unde este o toaleta, nu de alta dar nici pe usile din interiorul ei nu se stia care si cum, adica nu exista nici o indicatie sau semn, dar am fost placut urmarita de muzica dj-ului, chiar daca boxa toaletei in care am patruns era cam sparta, urma  sa ma delectez la iesire cu crema de maini care se presupune a fi fost intr-un vas mic lipit pe-o etajera numai ca nici vorba de crema, doar eticheta ne amintea de ea. 

Am apreciat dj-ul si s-ar parea ca  pune muzica perfecta pentru tinerii indragostiti care- si savurau cafeaua la masa de langa noi sau pentru  domnisoarele  ratacite la un ceai pe canapeaua de langa rafturile intesate de carti. Un tub de canalizare in mijlocul terasei era taiat iar ploaia ii tinea isonul dj-ului prin picaturile ei ritmice pe copertina terasei, intr-un cuvant cooool…

Intr-un sfarsit ne am ridicat sa plecam, aproape lovindu-ne la intrare de ospatarul care  fugea  cu telefonul la ureche pe usa principala, poate sa il duca colegilor de afara care tocmai iesisera la o tigara in fata restaurantului, sau poate ca avea o rezervare importanta de anuntat. Cert este insa ca pentru  un bistro arata destul de  rece si impersonal iar in acest caz 100 lei de persoana la nota de plata e prea mult, dar sunt convinsa  ca vara  atmosfera e mult mai primitoare iar terasa in mod sigur mult mai reusita…

       Asa suna tema mea acum vreo 4-5 luni, si n-am publicat-o pana acum, am stiut eu de ce? In mod sigur ma asteptam sa o revizuiesc la o noua vizita de aceasta data vara . Intre timp am auzit comentarii de tot felul, cert este ca am trecut de curand de cateva ori prin zona, la ore aglomerate de sfarsit de saptamana, si am lasat pe o alta data o a doua vizita in acest local …

Note de 1- 5
Atmosfera :   2
Calitate  : 2
Pret :  3

Recomandare: 2