Oktoberfest 2009; sau sa petrecem nemteste

Mi-am facut timp anul acesta si dupa vreo 15 ani am revenit la Munchen la Oktoberfest.

Nu insa fara a retrai amintiri placute legate de oras si a petrece trei zile nemteste.

Si pentru ca nu vreau sa pastrez pentru mine aceste impresii m-am gandit sa ma abat putin de la tema blogului si sa incerc sa recomand ceva mai mult decat un restaurant : o traditie.

In fiecare toamna nemtii petrec 3 saptamani, intre 19 septembrie si 4 octombrie, cu mic cu mare in fiecare orasel, au adus aceasta sarbatoare la nivelul unei traditii, iar minunatul oras Munchen, plin de istorie, cultura, universitati si bineinteles de multi turisti devine un punct maxim de atractie in aceasta perioada de toamna.

La fiecare colt de strada privesti vitrine pline de costume populare traditionale, mai mult sau mai putin veridice sau calitative, am intrat intr-unul si ne-am costumat si noi pentru a nu face nota discordanta.

Dupa care ne-am deplasat plin de voiosie la locul de desfasurare al evenimentului: un parc imens, plin de tot felul de masinarii de balci moderne, cu tarabe care vand fel de fel de produse alimentare specifice si cu terase unde berea e la putere.

Si nu mare mi-a fost mirarea cand o ospatarita blonda, rosie in obraji ne-a zambit primitor din spatele a a vreo 10 halbe de bere de 1 litru pe care le cara cu ambele maini. Ne-am asezat pe banci de lemn, la mese lungi si am baut din berea proaspata ce ospatarita noastra nu contenea sa o aduca pe la mese.

Undeva mai in spate, la barul improvizat stateau berari varstnici, joviali, costumati adecvat, parca rupti dintr-o ilustrata cu aceasta meserie devenita traditie.

Am hoinarit vreo 3 ore printe tarabe si masinarii minunandu-ne de costume, atitudini si obiceiuri, ne-am facut cadouri inimi mari si mici din turta dulce pe care sunt scrise diverse mesaje sau urari de bine si ne-am retras intr-un final spre unul din corturile zgomotoase unde aveam facuta din timp rezervare la masa.

Cort este impropriu spus pentru el arata ca un adevarat restaurant, pe mai multe nivele, o sala imensa cu o formatie life in mijloc, un loc unde petreci o seara de neuitat.

Si pentru ca platesti o suma frumusica ai parte de un meniu complet de la gustari traditionale cu sunca afumata, branzeturi si carnaciori, salate si fasole verde cu speck, traditionalii covrigi Brezl, platouri calde cu piept de rata, rasol de vita, galuste din cartof, varza rosie cu mere, carnati albi si ciolan crocant si un asortiment de deserturi  cu rondele mere in aluat  pudrate cu zahar si scortisoara , Kaiserschmarrn un fel de clatite groase cu stafide, maruntite si servite cu compot de prune, strudel de mere cu sos cald de vanilie, galuste cu prune si mousse de ciocolata,  si bere pe saturate .

La un moment dat primesti in sticlute mici cu dopuri legate cu sfoara, nu de alta dar le poti pune de gat sa nu le pierzi, diferite bauturi tari, asa zisele snapsuri din pere, cirese sau zmeura.

Si uite asa am petrecut pana la ora 11 noaptea, cand s-a anuntat ultima comanda si muzica, in marsuri nemtesti, s-a apropiat in ultimele acorduri de finalul petrecerii noastre.

Apoi, in grupuri mai mult sau mai putin leganate, petrecaretii au plecat linistiti spre hotelurile lor, sub ochii vigilenti ai numerosi oameni de paza si politisti.

Am iesit si noi si nu mare ne-a fost mirarea cand la intrare stateau insirate biciclete cu atas,  conduse de nemti dupa model chinezesc, care ne asteptau si ne imbiau la o calatorie scurta in atas spre centrul orasului.

Am acceptat si am avut parte de 10 minute de pura adrenalina pentru ca atasul era in fata bicicletei si aveam senzatia la fiecare frana ca aterizam pe caldaram sau in portbagajul masinii din fata noastra. In rest a fost foarte amuzant, iar a doua zi, intr-o pauza de 1 ora inainte de a ajunge la aeroport, am repetat experienta, de data aceasta intr-un atas acoperit in spatele bicicletei .

Un student la filologie ne-a condus prin oras, ne-a prezentat cu un real talent de ghid principalele atractii turistice ale orasului, ne-am odihnit putin, mai mult el, in Parcul englezesc, un adevarat fenomen natural al orasului, si ne-a lasat exact la timp la hotel pentru a ajunge la avionul de intoarcere la Bucuresti.

Si chiar daca timpul a fost foarte scurt si petrecerea destul  de comasata , am avut timp pentru inimi de turta dulce si cani de bere souvenir, pentru a le arata si cele apropiati de acasa cum se petrece nemteste …