Viitorului ii sta bine cu misterul: De ce NU ma uit la trailere

De cateva saptamani tot aman un subiect care nu-mi da pace.

Florentina nu se lasa, spune ea, pana cand nu ma convinge sa vad un trailer de film, iar eu refuz, refuz si iar refuz. De ce?

Pentru ca nu am nevoie de o dezamagire in plus. Efecte speciale, replici spumoase si momente pline de suspans, toate ingramadite intr-un clip de cateva minute, menit sa imi ridice asteptarile si sa ma pregateasca pentru inevitabila dezamagire din sala de cinema. Reusim adesea si singuri sa construim asteptari fantasmagorice. Gandeste-te cum ar fi viata daca ai putea sa vezi cate un trailer pentru momentele importante, cum ar fi o intalnire de afaceri sau pe plan personal. Amuzant si nu prea, nu-i asa?

Pentru ca imi ucid entuziasmul. Imi place sa imi imaginez o poveste plecand de la franturile de informatii pe care le am despre filmul respectiv din afis si de la diversi prieteni care l-au vazut deja si se incapataneaza sa ma convinga ca e cel mai bun film pe care-l voi vedea vreodata sau ca, dimpotriva, as face bine sa-l evit.

Pentru ca ma simt adesea trasa pe sfoara. Trailerul nu este altceva decat o reclama bine gandita. De cate ori nu cumperi un produs datorita unei  reclame reusite, doar ca sa afli ca ai dat banii pe ceva cel mult mediocru?

Daca ai avea ocazia sa gusti cate putin din toate victoriile pe care le vei avea in viata, ti-ar placea sa te trezesti brusc din vis dupa 5 minute si sa trebuiasca sa traiesti cu gandul ca dintr-un moment in altul, dupa colt, te poate asteapta una dintre clipele de glorie? Ma indoiesc. E ca si cum ai sti cand dai coltul sau cum anume se vor concretiza anumite proiecte. Te-ai mai simti motivata sa dai tot ce e mai bun? Evident ca nu, pentru ca ai sti ca orice ai face, tot acolo ajungi.

De-asta nu-mi plac mie trailerele. Dupa acele cateva minute de scene memorabile adunate laolalta pentru a ma convinge sa platesc biletul, filmul respectiv e ca si mort. L-au deposedat de toate surprizele pe care mi le-ar fi putut face pe parcursul minutelor petrecute in sala de cinema.

Unii vor spune ca nu vor sa dea banii pe bilet pentru a afla ca este un film dezamagitor, asa ca se uita la trailer pentru a fi siguri ca merita. Ei bine, sunt sanse mai mari sa fii dezamagit daca vezi trailerul pentru simplu fapt ca atunci cand te duci nestiind la ce sa te astepti, ai parte macar de cele cateva scene bunicele incluse in trailer. Daca le-ai vazut deja si te asteptai la mai mult, ghinion! Mie imi ajunge sa stiu titlul, genul si distributia.

Un film e o ocazie de a ma destinde, de a uita de probleme pe durata proiectiei, asa ca nu vad de ce mi-as bate capul cu un trailer. Nu e un examen pentru care sa ma pregatesc temeinic, iar daca se nimereste sa fie un film prost, mare scofala! Nu e ca si cum te apuci sa citesti inceputul, mijlocul si finalul unei carti pentru a afla daca are rost sa o parcurgi pe de-a-ntregul, nu-i asa?

Sau poate ca esti genul caruia ii place sa detina controlul la orice ora din zi si din noapte, caz in care, poate ar fi trebuit ca fiecare dintre noi sa fi venit pe lume cu un manual de instructiuni si un tutorial pas cu pas, plus mai multe variante de trailere, pentru a fi siguri ca nu ratam niciunul dintre momentele importante din viata.

Nu care cumva sa traim viata asa cum vine, cu bune si rele! Doamne fereste! Mai bine sa cautam sa controlam, sa anticipam si sa interpretam, sa facem planuri pentru viata, in timp ce ea trece tacticos pe langa noi.

In speranta ca te-am convins sa lasi viitorul in pace si sa nu mai diseci filmele inainte de a le vedea, te invit sa meditezi asupra subiectului pe ritmurile melodiei “Que Sera, Sera”: