Nu mi-a plăcut niciodată această expresie şi asta pentru că îi lasă cu ochii în soare şi buza umflată pe întârziaţi, Balanţe şi... ardeleni ;)
Adicătelea, dacă mie îmi place să las lucrurile să se aşeze, să nu acţionez impulsiv şi să îmi cântăresc bine opţiunile înainte de a lua o decizie sau de a spune ceva, şansele mele de a câştiga sunt deja reduse considerabil, potrivit acestei teorii.
Şi dacă baţi fierul cât e cald, dar nu ai dispoziţia necesară şi nici suficiente idei sau argumente pentru a obţine rezultatul dorit, nu ajungi oricum să-l arunci cât colo când constaţi că nu l-ai modelat cum trebuie?
De fiecare dată când aud un îndemn de acest fel simt, mai degrabă, o mână care mă împinge de la spate să mă arunc cu capul înainte, fără să analizez prea mult avantajele şi dezavantajele, fără să pun întrebări.
Şi dacă se răceşte, nu mai am opţiuni? Nu pot să-l folosesc ca atare sau să găsesc modalităţi de a-l încălzi din nou, astfel încât să îl modelez după bunul plac?
Din punctul meu de vedere, intră în aceeaşi oală cu "nu lăsa pe mâine ce poţi face azi".
Da, poate am timp să fac azi, dar cine spune că mâine nu este o zi la fel de bună ca oricare alta? O să spuneţi că mâine nu există, momentan, decât în mintea mea şi că nu e sănătos să proiectezi în viitor speranţa că într-o zi cu soare, cândva, va fi momentul potrivit pentru acţiune. Şi îmi veţi mai spune că trebuie să trăieşti clipa, să profiţi de prezent, fiindcă e singurul lucru pe care îl poţi modela după bunul plac.
Adevărat, dar cu intuiţia cum rămâne? Dacă ţie ceva îţi spune că acum nu este momentul potrivit, ce faci? O ignori, doar pentru a constata ulterior că "dacă tăceai, filosof rămâneai"?
"Văicăreli motivaţionale" sau cel mai bun moment pentru a renunţa la fumat... şi nu numai
Iubeste-i pe cei care te alearga
