Cu toate acestea, am invatat ieri, pentru a nu stiu cata oara, sa nu mai judec. Sper sa fie si ultima oara cand am nevoie de un astfel de reminder. A fost o lectie care mi-a adus aminte de toate datoriile. Nu de ale celorlalti fata de mine, ci de ale mele fata de cei dragi.
Daca ai timp saptamana aceasta sa mergi la film, recomand sa-ti iei familia si sa vedeti impreuna "The Judge", dupa care sa stati de vorba, daca mai puteti. Spun asta fiindca s-ar putea sa iesiti din sala de cinema cu ochii in lacrimi si sa ramaneti cu un nod in gat pentru o vreme.
Recomand "The Judge" in primul rand pentru perspectiva asupra intrigilor de familie care te va face sa gandesti de doua ori inainte sa-ti acuzi parintii de tratament preferential.
In al doilea rand, merita sa-l vezi pentru ca te invata sa spui lucrurilor pe nume la timpul potrivit. Chestia cu "mai bine mai tarziu decat niciodata" e un soi de premiu jalnic de consolare pentru lenesi si fricosi.
Nu in ultimul rand, recomand acest film pentru palma zdravana aplicata celor care prefera sa joace mereu rolul de victima.
Daca nu v-am convins, atunci las cuvintele unui tata sa o faca in locul meu:
"Asta voiai, Henry? O vorba buna? Un <bun baiat!>? Atunci, ca sa folosesc cuvintele tale, trebuia sa <vii dracului acasa>! Te-am asteptat cu totii, in tacere, insa nu ai venit. Eu am fost dur cu tine? Da. Si ce ai ajuns, Henry? Ospatar? Vagabond?" (Judge Joseph Palmer)
Stii sa iti pui o dorinta?
O provocare roz
