Nu spun sa iti obligi copilul sa se dezvolte intr-o directie pe care i-o impui, dar nici sa-l lasi de izbeliste, aruncandu-i din cand in cand cate o intrebare de tipul "Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?", dar fara nicio urmare concreta in acest sens.
Iti va raspunde firesc varstei lui, ca va fi astronaut sau balerina. Dar nu e de datoria ta, ca parinte, sa-l informezi, mai in gluma, mai in serios, ce presupun acele ocupatii? N-ar fi mai sanatos sa-l familiarizezi cu domeniul si sa aflati impreuna daca nu cumva trebuie sa-si gaseasca un alt domeniu de activitate? Cati parinti nu isi lasa copilul sa viseze si sa spuna "Lasa ca stiu eu mai bine!", atunci cand cei mari incearca sa-i explice ca nu tot ce zboara se mananca?
N-ar fi indicat un test de orientare profesionala inca de la o varsta frageda, pentru a-l putea incuraja pe cel mic intr-o directie potrivita abilitatilor sale sau chiar pentru a-l ajuta sa le imbunatateasca pe acelea unde are lipsuri evidente?
Dar cine sa se ocupe de toate acestea, cand generatiile care vin din urma sunt in ce in ce mai grabite, mai dornice sa obtina satisfactie rapid, pe termen scurt, fara griji prea mari pentru consecintele pe termen lung ale deciziilor luate.
Tot mai multe mame sufera de sindromul femeii grabite, iar asta se rasfrange in mod evident asupra copiilor, care ajung sa fie doar una dintre casutele care asteapta sa fie bifate in lista de indatoriri care pare sa nu se mai termine. Iar fiicele urmeaza exemplul mamei, perpetuand acest cerc vicios al vietii traite "in priza". Consecinta? Copii care se grabesc sa incalte pantofii parintilor si parinti care se grabesc sa iasa la pensie prematur.
Tuturor celor care au impresia ca sunt intr-o continua cursa contracronometru le-as adresa o singura intrebare: "Copile, incotro?"
Te invit sa iei o scurta pauza, daca mai stii ce e aceea, si sa constientizezi ce aduce cu sine aceasta graba perpetua. O pauza in care sa intri in legatura cu acel copil pe care il gasesti privind adanc in sinea ta si sa-l intrebi daca e fericit. Iar daca ai copii, invita-i sa ti se alature, luand o pauza de la calculator, de la goana dupa fete si baieti, dupa cele mai la moda haine si telefoane.
O pauza pe care o datoram generatiilor viitoare. Si daca raspunsul tau este "Nu am timp acum", fii sigura ca vei avea suficient timp sa meditezi asupra subiectului cand vei ajunge la capatul puterilor si iti vei da seama ca le-ai consumat in zadar, pe lucruri care nu conteaza chiar atat de mult.
Si tu servesti prostitutie pe post de dragoste?
Viitorului ii sta bine cu misterul: De ce NU ma uit la trailere
