Si iar te chem in surdele-mi strigari, cu glasul rastignit de sopate acute. Te vreau pe tine ca in acelasi ieri, ca intr-o alta viata in care te-am stiut si in care degetele au scris amoruri peste cerul caruiai ii multumeam pentru complicea noastra noaptea. Nu-ti stiu nemarginirea de azi, de maine, ci din atunciul neuitat, iar asta face ca totul sa fie mai dificil de abandonat.
Cunosc doar ca intreaga mea fiinta te cere pe tine. Vis dupa vis, dorinta cu dorinta si fierbe sangele in mine cand iti pronunt numele, chiar daca o fac numai in gand. Mi se ravaseste intreaga suflare si simt ca aerul meu se filtreaza cu tot ce insemni tu. Ma umplu cu tine fara sa-mi fii aproape, caci degetele tale inca le simt cum imi aluneca pe piele, iar mana ta inca ma cere in timp ce-mi daruieste atingeri abia atunci aflate.
Cu tine e totul si in mine esti tu. Nu stiu cum sa iti spun ce tu intrebi, de ce esti tocmai tu BARBATUL meu preferat. Esti pur si simplu. Nu imi place sa dau definitii si sa imi limitez simtiri. Stiu doar ca-mi esti si este suficient. Ce vrei mai mult sa iti zic?! Insemni mai mult decat pot eu sa stiu, pentru mine.
De ce imi este atat de dor de tine? De buzele tale pe care nu ma mai saturam sa le sarut? De mainile tale care ma faceau sa tremur de placere? De greutatea corpului tau peste al meu? De glasul tau care imi rascolea fiinta? De totul tau?
De ce?!
Innebunesc, iar asteptarea ma ucide incet...
Fa dragoste cu mine, frange-ma cu placere... am nevoie de intreg sensul celui ce esti.
Tanjesc dupa un nesfarsit inceput de tine. Ramai langa ceea ce ai facut din mine.
M-am pierdut de lume...
O departare mai aici si una mai incolo
