Terapia pentru suferinta "golului"

Simptom

Starea de gol, este o stare de pierdere a interesului, o stare de amorteala, senzatia ca nimic nu este important, ca nimic nu este interesant, ca lucrurile din jur constituie un ceva lipsit de importanta pe care niciodata nu-l simti interesant.

Are trasaturile unei stari depresive, unei stari de probusire. Uneori apare in situatii date, dupa decese, esecuri, pierderi. Alteori nu poate sa fie pus in relatie cu o situatie anumita.

Golul acesta este de multe ori evocat. ”Simt un gol”, parca nimic nu imi vine, o senzatie de vid, o senzatie de pierdere, de anulare. Acest gol pare sa fie ceva neatractiv. Asa cum sunt unele vise in care ai senzatia de cadere in gol. Avand trasaturi depresive evidente, starea aceasta poate sa fie diagnosticata ca depresie.

Context

De multe ori e vorba de o stare de singuratate a persoanei, de absenta unor relatii cu persoanele din jur care sa fie suficient de satisfacatoare, uneori vorbim de despartiri sau de plecari departe ale unor persoane apropiate. Chiar daca persoane este in cuplu, acest cuplu este departe de a fi satisfacator.

Ceea ce este specific contextului in care se gaseste aceasta persoana este ca ceea ce este in ea este de speriat. Este ca si cum aceasta parte interioara, necunoscuta este resiimtita ca fiind inspaimantatoare.

Ca urmare este necesar sa fie un gol pentru ca daca nu ar fi un gol, ar fi ceva care ar aduce in prim plan, in planul constient lucruri de care incearca sa fuga. Ceea ce se vede este o inactivitate sociala, un blocaj atat la nivelul relatiilor cat si la nivelul actiunilor obisnuite.

Solutii

– aceasta stare de gol functioneaza, intr-un fel, in toti oamenii, intr-un fel fiecare are ceva care ii produce teama, angoasa. Ca vorbim de moarte, suferinta, nebunie, sexualitate, sinucidere etc. fiecare om are aceasta stare.

Cand aceasta situatie ajunge foarte aproape, cuprinde un risc – riscul de intalnire cu un continut resimtit ca distrcutiv. In mod obisnuit aceasta stare este asimilata in relatiile de familie si de cuplu prin pactul denegativ – prin faptul ca acestea devin continute, puse de o parte in relatiile profunde pe care le au cu partenerul, cu familia.

Cand mecanismele interioare si relatiile devin nefunctionale, riscul apropierii de aceste stari devine foarte mare. Starea de gol ramane o ultima solutie, ca si cand angoasa respectiva ia toata energia necesara pentru a fi ”un gol” si astfel, sa fie cat de departe se poate. Golul in acest context functioneaza ca o stare de alienare, de pierdere a unui continator.

Psihoterapia

– a scoate pe cineva repede din starea de gol nu ar fi decat o modalitate de amanare a starii prin situarea sa mai adanca, acesta nu poate sa fie un scop.

A intelege golul atunci cand el e resimtit ca stare de spaima ar insemna a arunca pe cineva in groapa cu lei, este un alt scop pe care psihoterapia nu il poate avea. In prima varianta efectul ar fi unul de compensare – ”acum esti in gol, urmeaza sa iesi si sa faci altceva, in a doua ar fi o varianta salbatica, o agresiune la adresa pacientului.

Ca urmare golul ramane, el exista dar psihoterapia nu se face prin abordarea ”golului” si repararea ci prin integrarea sa intr-un context al istoriei, al relatiilor unui pacient.

 Angoasele, temerile, fricile apar prin alte modalitati, prin faptul ca ele insotesc momente din viata diurna sau nocturn, in vise. Regula de a spune orice, utilizata, permite lasarea acestor stari mai libere. De asemenea, aceste stari cuprind si multa energie, ele nu au un efect destructiv decat daca sunt utilizate ca atare. Psihoterapia reia fragmente care compun un puzzle al vietii pacientului.

Treptat, treptat continuturile acestea sunt elaborate – spaima, agresivitate, dorinta de cearta, tot felul de interdictii sunt treptat elaborate si ele incep sa functioneze. Consecinta acestei elaborari este pierderea functiei „golului”, el nici nu dispare, nici nu apare ci pur si simplu nu mai foloseste si ca urmare pacientul renunta la el.

Scopul psihoterapiei poate sa fie functia (la ce foloseste) golului si nu sa faca ceva cu el sau impotriva lui ci sa permita o intelegere prin componentele sale.