Aceasta imagine de Stan si Bran poate sa fie citita in multe partituri astfel incat, oarecum paradoxal, continua sa prinda si la alte generatii decat cele pentru care a fost creata.
Imaginea de ansamblu este una de evitare a ceea ce li se intampla. Am putea spune ca fiecare se regaseste prin situatii. In fiecare context fiecare om se regaseste prin forta pe care o emana acest cuplu, el este mereu prezent si functioneaza ca si cum ar fi o piele unica. Regasim aici imaginea oricarui cuplu care poate sa fie prezent in orice situatie. Este o fantasma de unitate si de functionare impreuna pe care cei doi reusesc sa o puna in valoare.
Este si greu sa ne imaginam unul fara celalalt. Daca intr-o imagine Bran este fara Stan, spectatorul il asteapta sa apara pentru a completa. Cand vorbim despre un cuplu vedem deseori aceasta piele comuna. Poate ca cel mai bun exemplu este atunci cand filmul ne informeaza ca Dl. Hardy urmeaza sa se insoare iar Laurel e la baie ne informeaza filmul. Completarea duce exact la aceasta imagine. De fapt si titlul este clar in aceiasi directie: „Our wife”.
Pe de alta parte exista mereu un conflict in interiorul cuplului celor doi. Multe momente de situare pe pozitii diferite, multe momente de deruta, de infruntare. Aceasta caracteristica este traita de fiecare persoana in doua ipostaze. Pe de o parte este o pozitie fata de exterior de care vorbeam mai sus, pe de alta parte este vorba despre un conflict interior in care fiecare din noi se gaseste. Nu e greu sa le vedeti in imaginile oricarui film al lor.
Care ar fi acest conflict interior? Pe de o parte este cel dintre interior si exterior. Cuplul este intr-un conflict cu ceva exterior, care apartine realitatii sociale. Celalalt conflict este o rupere a unitatii individuale intr-un conflict in care unul este absorbit de ceea ce e psihic iar celalalt incearca sa pastreze o relatie cu realitatea. Cine nu a fost intr-o asemenea ipostaza?
Urmarind Hollywood Party din 1934, vedem o fantasma de intruziune in care cuplul intra cu forta la o petrecere generand un comportament aparte. Oare aceasta fantasma nu este una pe care toti cei care si-au dorit succesul l-au avut? Nu este modul in care astazi presa ne prezinta reusite sociale gen Monica & Irinel? Iar succesul in presa al acestora nu se bazeaza pe faptul ca aceasta fantasma este raspandita? Iar comportamentul celor doi care incep sa tipe pe scara nu este unul in care apare libertatea? Dar o libertate care nu este permisa pentru ca este apropiata de nebunie si / sau antisociala?
Nu mi-am propus sa urmaresc ceva anume dar este fascinant cum filmul, cum fantasma generata de el determina o constanta, cum temele lor se regasesc in inconstientul generatiei actuale. De remarcat si ca multe filme se termina cu distrugerea totala. Acest cuplu este unul despre inconstient. Voua cum vi se pare?
Ce facem cu trecutul?
Lupta cu viciile
