Spune ce gandesti

Mi-am imaginat adesea cum ar fi sa le spui oamenilor in fata, ce gandesti. Stiu ca nu e delicat, ca nu se face, ca nu poti sa ii ranesti s.a.m.d., dar uneori simti ca merita asta.

Chiar, cum ar fii sa ii spui vecinei celei grase, de la parter, care spioneaza tot ce misca: “Ei, si ce mai faceti Doamna M.? V-ati satisfacut necesarul de curiozitate pe ziua de azi? Vad ca nu prea va reuseste dieta aceea, pe care o incercati de ani de zile.”. Desigur, astea ar fi tot niste modalitati delicate de adresare unei astfel de persoane (de joasa factura).

Sunt unii oameni care nu au invatat (deci nu stiu!) sa se energizeze. Si atunci ce fac?! Ii fura pe ceilalti de energie. Cum? O modalitate ar fi sa ii tina de vorba pe ceilalti cu lucruri complet neinteresante (ca sa nu spun plictisitoare). Adica, pe cine reusesc sa prinda, sau sa pacaleasca. Cand asta vine din partea bunicului care isi povesteste si repovesteste intamplarile din armata sau din tinerete, poti fi cat de cat intelegator. Ma rog, pana la un punct. Dar cand vine din partea unor persoane cu care nu ai prea multe in comun, sau carora nu le datorezi decat respect, ei bine, atunci cred ca poti gasi o modalitate eleganta de a-i trimite la plimbare si a le taia macaroana. In definitiv, am tot auzit de “cum sa fii asertiv”. Poate a venit vremea sa punem asta si in practica.

De cele mai multe ori ne e teama sa nu ii ranim pe ceilalti, sa nu ii ofensam. Dar lor nu le pasa ABSOLUT deloc ca ne plictisesc, ne fura timp si energie, ca ne enerveaza chiar. Daca lor nu le pasa, noua de ce ne-ar pasa de nevoile LOR?

Iata cateva modalitati de a ne descotorosi pur si simplu (si cred ca termenul, desi dur, e foarte realist), de astfel de oameni. Este important sa ne respectam mai intai pe noi insine, pentru a-i putea respecta si pe ceilalti. Asta, pentru binele nostru (si al nervilor nostri).

“Doamna S, inteleg ca sunteti singura si va plictisiti, ca aveti nevoie de comunicare, dar nu am nici timp si nici rabdarea necesare pentru a va asculta. Ma scuzati.”

“ Da, am tot vazut la televizor cat tam tam se face pe diferite teme politice. Dar eu am altfel de preocupari. Asa ca nu pot sa particip la aceasta discutie, nefiind in cunostinta de cauza. La revedere.”

“Chiar crezi ca, povestindu-mi toate aventurile tale, vei reusi sa iei o hotarare inteleapta in ceea ce priveste o relatie sau alta? In definitiv, daca ai nevoie de acest catharsis, mergi mai bine si vezi un specialist, un terapeut. El poate fi si atent si obiectiv. E drept, pe acela ar trebui sa il platesti pentru a te asculta.”

“Da, imi pare rau pentru moartea prietenului tau. De fapt, pentru pierderea ta. Eu nu am cunoscut persoana, asa ca nu ma pot simti implicat in niciun fel. Iar asta nu se poate numi lipsa de empatie.”

“Rochia asta care iti place atat de mult…as vrea sa pot spune ca e si pe gustul meu. Dar nu ma lasa inima sa te mint in felul acesta.”

Sau, si mai dragut, cand cineva iti vorbeste despre fizica cuantica, iar pe tine te preocupa artele frumoase…el o tine pe a lui, atunci tu raspunde-i, vorbindu-i despre picturile lui Dali. Fa exercitiul asta si vezi cam in cat timp isi da seama cealalta persoana ca voi doi vorbiti limbi total diferite, despre subiecte care nu au nimic in comun. Daca nu isi da seama de la prima sau a doua afirmatie a ta, este clar ca respectiva persoana vorbeste doar pentru a fi auzita. Nu o intereseaza nici parerea celuilalt, nici daca el are vreo notiune despre si nici daca este interesata de acest subiect. Deci, e DOAR o nevoie a LUI. Asa ca, sa si-o rezolve in alta parte.

Nu, nu poti avea rabdare sa ii asculti pe (toti) ceilalti, doar in speranta ca va avea cineva rabdare sa te asculte si pe tine. Mai bine schimbi optica si inveti sa ai ceva interesant de spus, pentru a capta atentia cuiva. Iar daca simti nevoia sa te descarci in fata cuiva, macar ai bunul simt de a anunta din start lucrul asta. Sau, si mai bine, plateste pe cineva avizat, care macar te va face sa intelegi de ce simti nevoia sa bati campii, fara sa tii seama de ceilalti.