Cand ar trebui sa aiba loc primele discutii despre sex ?
« Cat mai devreme. Nu exista o grila de educatie sau un program de lectii anume. Educatia sexuala se desfasoara firesc pe masura ce copilul devine interesat, punand intrebari sau manifestandu-si curiozitatea. Parintii numesc sexul copilului, organele sale genitale atunci cand il ingrijesc, cand il spala, cand il imbraca. El afla de timpuriu ca este baiat sau fetita si asta este incepututl educatiei sexuale. Apoi fiecare copil vede un alt copil de celalat sex, la gradinita sau in parc sau se naste un fratior sau o surioara si intreaba despre diferenta dintre sexe. Toate aceste comentarii, remarci obisnuite fac parte din educatia sexuala. Exista insa si parinti care, din diferite motive, evita sa numeasca aceste lucuri si sa discute cu copilul despre ele ». Atentie, nu e bine sa cazi nici in extrema cealalta: « A avea in vedere un demers formal, centrat pe cunostinte anatomice sau fiziologice nu este eficient nici pentru modul in care copilul va percepe sexualitatea, nici pentru modul in care comunicam cu el".
Varsta intrebarilor stanjenitoare: „cum am ajuns in burta lui mami?”
Nu exista curiozitate mai mare, mai intensa decat cea a copiilor cu varste intre 3 si 4 ani. Intrebari sunt, pe cat de variate, pe-atat de incuietoare. Imi amintesc si-acum de o astfel de intrebare pe care sora-mea, mai mica cu 14 ani decat mine, le-a pus-o alor mei cu un aer foarte serios „Mama, dar cerbul pe unde miroase, pe unde respira?”. Tocmai urmarise bambi si ramasese profund marcata de ce se intamplase cu micul caprior. Desigur, ne-am amuzat cu totii copios, mai intai de ce i-a putut trece ei prin capsor, iar apoi de raspunsul pe care i l-a dat mama. Si inca asta nu este un exemplu edificator. Sunt copii are isi ntreaba parintii ce se intampla in bec, de ce lumineaza, iar ei trebuie sa-si adapteze raspunsul cu grija, ca el sa inteleaga cat de cat. Apoi, sunt intrebarile pe care toti le punem mai devreme sau mai tarziu: „Cum m-am nascut eu?”, „Ce inseamna aia sex?” „Unde eram inainte sa ma nasc?”, „Cum am ajuns in burta lui mami? „Cum am iesit de acolo?”. Cate lucruri are de lamurit un biet parinte!
„In primul rand aceste intrebari nu trebuie evitate”, insista Cristina Calarasanu. „A ignora sau a refuza sa raspundem creste curiozitatea copilului si in acelasi timp ii creeaza confuzie sugerandu-i ca este vorba de un tabu, despre ceva rusinos de care nu se vorbeste pentru ca nu este voie. Ulterior aceasta bariera in comunicare se va pastra pana tarziu in adolescenta. Apoi raspunsurile ar trebui sa fie adecvate copilului si pe intelesul lui, asigurandu-ne ca a inteles. Nu este necesara o lectie de anatomie, un limbaj stiintific si nici senzatia ca ceea ce se discuta este un lucru interzis sau exceptional. Informatia e bine sa fie corelata cu varsta copilului si cu ceea ce el intreaba de fapt. Parintii trebuie sa sesizeze ce este copilul curios sa afle si nu sa-i insire informatii vaste pe care acesta nu le intelege si nici nu este interesat de ele”.
Si copiii se masturbeaza
Cosmarul tuturor parintilor, « puritani » si dezinhibati deopotriva, e sa descopere ca odrasla lor se masturbeaza. Ce poate fi mai socant de ata ? Sa-si surprinda baietelul sau fetita in miezul acestei activitati sordide, pe care nici oamenii mari, desi o fac, nu se simt in largul lor cand vine vorba sa o supuna dezbaterii.
« Problema masturbarii la copil nu este un fenomen anormal, este de parere Cristina Calarasanu. In general copiii se masturbeaza pana la 5-6 ani, apoi devin interesati de alte lucruri. Curiozitatea in diferite domenii stiintifice, scolare, artistice, sportive creste si masturbarea dispare de la sine. De multe ori parintii nici nu observa perioada de masturbare sau ea este atat de discreta incat nu este sesizata. Nu este un motiv pentru a certa copilul sau pentru a interveni si a lua masuri decat daca se masturbeaza in public sau daca se intrerupe din alte activitati pentru a se masturba, daca apar alte manifestari care par bizare. Cu toate acestea, odata sesizata, masturbarea nu lasa parintii indiferenti si nici educatorii sau alti adulti. Ea poate fi semnul unei stari depresive la copil sau unei excitatii foarte puternice a carei cauza trebuie aflata. Nu comportamentul de a se masturba este important in sine ci ce se petrece in interiorul copilului, care sunt imaginile sale, dorintele, senzatiile, teoriile sale infantile »
Au circulat multe povesti despre astfel de momente in care parintii si-au surprins proprii copii in ipostaze intime alaturi de alti copii. In copilarie, am avut vecin un baietel care a fost surprins dezbracat in compania altui baietel de varsta apropiata. S-a intamplat in perioada in care Ioan Luchian Mihalea tocmai fusese gasit mort, iar presa port-comunista incepuse sa vorbeasca din ce in cel mai mult despre homosexualitate. Mama acestui baietel despre care va vorbeam avea obiceiul sa frunzareasca ziarele cu voce tare si cu el pe genunchi, pentru a-l incuraja sa invete sa citeasca. Mi mult ca sigur cel mic a prins din zbor cuvantul « homosexual », parintii au refuzat sa-i explice ce inseamna, s-a « lamurit » in fata blocului, cu cea ce a uzit de la copii mai mari, dupa care a vrut sa afle pe pielea lui. Desigur, acesta este doar un exemplu, unul socant vei spune, dar din ce in ce mai multi parinti isi pun intrebarea, chiar si azi, daca prea multa informatie despre sex nu va duce la sex, incurajandu-i pe copii sa puna in practica ceea ce au invatat.
Ei bine, nu. „Lipsa informatiei este cea care ii determina sa experimenteze pentru a cauta un raspuns, sustine Cristina Calarasanu. „Informatia circula destul de liber iar copiii de la varste mici vor cauta sa puna intrebari si vor gasi o modalitate de a capata si raspunsuri. Este mai bine pentru parinti sa fie ei cei care afla ce il intereseaza pe copil, de unde a aflat, ce anume crede ca este. „A face” si „a vorbi despre” se exclud adesea. Tendinta de a „experimenta” denota faptul ca cel mic nu s-a lamurit sau ca simte ca i se ascunde ceva. Apoi este important ca parintele sa-i vorbeasca despre interdictiile de a face, de a pune in act pana la o anumita varsta, impreuna cu rudele etc”.
De ce se ajunge la asemenea situatii ?
« Multe jocuri ating sexualitatea, jocul « de-a doctorul », « de-a mama si tata » etc. In cazurile in care copii se dezbraca si au tentative de act sexual este posibil sa fie vorba despre ceva ce au vazut si avand un potential traumatic sa simta nevoia sa ia in stapanire, sa faca ei insisi ceea ce au vazut, sa fie vorba despre un abuz sexual, despre tentative de seducere din partea unui adult ».
Reactia parintilor ii poate traumatiza mai tare decat « pozna » in sine
« In primul rand sa nu traumatizam copilul, tipand la el, lovindu-l, nemaivorbind cu el etc. Apoi sa incercam cand este linistit sa-l lasam sa voreasca despre asta, fara sa-i punem intrebari intruzive sau tendentioase. De obicei copiii vorbesc, deseneaza sau pun in joc tot ce simt si li se intampla, insa este greu sa-i ascultam si uneori sa traducem in limbajul nostru ceea ce ei exprima. Parintii simt daca este grav sau nu, ei au aceasta capacitate de a diferentia « o prosteala » de ceva grav, cu repercursiuni. In cazul din urma, apelul la un specialist este absolut necesar, copilul se afla probabil intr-o stare de tensiune si de suferinta, parintele simte dezgust, revolta sau rusine. Relatia lor poate avea serios de suferit daca nu exista un ajutor in a intelege ce s-a intamplat si despre ce este vorba de fapt ».
Vrei sa afli mai multe pe aceasta tema ? Acceseaza galeria video Mamici si Pitici. Cristina Calarasanu te va ajuta sa intelegi mai bine cum « functioneaza » cei mici, cum sa fii un parinte mai bun. Deasemenea, poti afla mai multe despre psihologia copilului chiar de pe blogul Cristinei, Aventuri in tara Piticilor sau de pe site-ul oficial al CPAP, www.centrupsihologie.ro.
Cocktailuri de vara pentru femei insarcinate
Spune NU violentei impotriva femeilor!
