Recunoastere...

Este ora aceea la care chem visele sa ma legene in ritm de Tatal Nostru, sa-mi puna pe gene praf de somn linistit si dulce, rasuflare de alint pe gatul asezat cuminte pe perna ce miroase... inca atat de idilic a dor de tine... In mine..., cu tine..., langa.... noi doi, o poveste sta sa se teasa, are culori vii si pure, mult rosu aprins si galben neinceput, are vibratii inalte si zboruri de ganduri vinovate, are...densitate si suspin, curge si inunda, cere si subjuga..., doare si vindeca..., are bucurie si regret, are de toate, dar nu te are pe tine... Decat acolo..., in mine!

Mi-a trebuit mult sa inteleg in sfarsit ce diferentiaza o pasiune trecatoare si uneori fericit... tulburatoare..., de iubirea pura si simpla..., aceea care nu cere de fapt nimic, nu are pretentii de recunoastere si nici un fel de sablon pe care sa se muleze. Pentru ca in adevar am inteles in cele din urma ca ea, iubirea, poate exista in interiorul nostru independent de prezenta sau absenta omului pe care-l iubim. Il iubim si atat. Nu trebuie sa cerem ca sentimentul sa se intoarca la noi cu aceeasi intensitate, pentru ca asta-i posibil sa nu se intample real niciodata..., doar iubim atat de diferit si la intensitati atat de schimbatoare... Nu suntem chiar noi soiul schimbatorului perpetuu ? Poti afirma vreodata ca la orice ora din zi sau din noapte iubesti la fel? Eu am orele mele de ura... crancena, cand sentimentul ca Tu existi in interiorul fiintei mele, pana in rarunchi, imi sta in gat ca un os imens de peste, care incet incet imi fura aerul din plamani si ma lasa fara suflare, oriunde... Livida si singura...

Zambesc trist si-mi dau seama cat suntem de ipocriti...!!! Vrem dar... nu tot timpul, ci trist de...uneori, doar cand ne golim de noi insine si nu reusim sa mai umplem cu nimic vidul, nu ne mai suntem suficienti... si atunci cerem, strigam..., cersim, dorim...iubirea!!!
In definitiv, nu-i atat de echitabil oare...sa nu primim niciodata...destul cat sa spunem ca ne ajunge??? Pentru ce am mai lupta, ce ne-am mai dori, ce am visa si ce am implini daca am avea... TOTUL?

Raspunsul vine privind, printre genele lasate greu...peste ochii obositi..., perna frumoasa de langa mine, imbracata in matase si fir de borangic si totusi atat de... goala!!!