Gara pentru doi

Aseara in timp ce aprindeam o lumanare cu degete inghetate, m-am gandit la bunicii mei, la dragii mei... I-as fi inviat cu o scanteie din mine, le-as fi dat din mine viata lor, le-as fi incalzit drumul pana la noi, as fi sapat in muntele vesniciei cu lacrimile mele, doar doar ii mai pot vedea un ceas, doar doar ii mai pot atinge pret de cateva secunde infinite... 
Am spus un gand cu voce tare si am aflat atunci din gura unchiului meu ...o poveste care mi-a facut sufletul sa vibreze... Acum stiu, sunt asa cum sunt fiindca sunt plamadita si din ei, din el si din ea... 
Bunica ajunsese in Bucuresti cu un tren personal, avea cu ea cateva toale din portul popular specific Ardealului si un bilet de intoarcere inapoi in sat... S-a ratacit cumva, a ajuns in gara cu o intarziere de mai bine de o ora, si la locul unde stia ca asteapta frati-su Sandu, nici tipenie de om... Cand s-a vazut fata asta cu ochi de albastrea si suflet de floare salbatica, singura in capitala, fara bani destui cat sa se poata intorce inapoi in sat...s-a pus pe-un plans egal cu jalea!! Sarea bluza inflorata pe pieptul sau tanar, de focul cu care-si plangea amarul si disperarea... Un tanar oltean frumos si ambitios, tocmai ajungea si el pe peron, indreptandu-se catre casa provizorie unde locuia impreuna cu unchiul sau... Intre pasul sau hotarat si geamantul din lemn greu a zarit-o insa pe fata cu bluza inflorata si ochii plini de lacrimi! Frumusetea sa, disperarea, atractia iminenta, cine stie ce din Univers l-a impins catre parul ei blond si cu degete vesele i-a atins crestetul...
Cu atingerea lui s-a strecurat in ea, a luat-o din gara ca pe o fugara si a facut-o femeia lui, i-a oferit gazduire pret de o noapte si o viata alaturi de el... A luat-o de sotie cu dispensa de varsta, si omuletii astia doi si-au cladit un destin, din nimic au ridicat o casa pe pamant cu o gradina plina de narcise galbene si albe, florile ei preferate..., Ea i-a daruit patru copii si toata viata sa, El a muncit zi lumina sa intretina casa, sa le fie cald, sa le fie bine... Si le-a fost!! 75 de ani de viata impreuna, si mult mai multe clipe de frumos in viata lor simpla... Iubirea le-a fost stalp in casa, hrana pe masa, lumina in noapte! 
Mult mai tarziu am aparut si eu in viata lor... Nepoata cea mai iubita, cea mai si cea mai...cu ochi ca ai lor, cu nume de floare draga, cu iubirea imprimata-n gene! Cum sa ma pot multumi cu putinul cand eu sunt o jumatate dintr-un intreg, cand stiu ca intregul exista?
Cata vreme cred in gara aceasta pentru doi, voi crede si in intregul meu!

Am privit catre pervazul geamului, umbra noptii se lasa de dupa perdea si lumanarea mea se stingea... I-am luat caldura-n suflet si gandul la tine...