Nababii Iubirii

Cat a luptat femeia pentru egalitate in fata barbatului? Enorm, cu infinite arme, pana la pierderea cu desavarsire a calitatilor care o faceau atat de minunat de diferita de barbat..., vulnerabilitatea aceea dulce, emotivitatea exagerata, pudibundismul clasic reinventat, supunerea minunat dozata care parea ca-i este sadita in gene pentru totdeauna, sensibilitatea fatisa, necenzurata..., toate acestea au devenit incet, incet o amintire...

Acum suntem luptatoare, muncim cot la cot cu ei, injuram ca si ei, ne batem in trafic, tipam si devenim violente cand ceva nu ne convine, facem bani in egala masura, stam la masa tratativelor, fumam trabuce, bem whisky cu gheata si jucam pocker, mergem pe stadion, gesticulam vulgar, ne imbracam mai mult in pantaloni...sau stam mai mult dezbracate, si apoi ne miram...

Ca barbatii au devenit nababii iubirii, vor numai sa primeasca, nu mai vor sa dea, au uitat gesturile frumoase cum ar fi cantatul sub balcon sau aducerea unei flori la intalnire, au uitat sa faca curte unei femei, sa spuna "te iubesc", au uitat sa dezbrace (daca mai au ce), vor sa fie ei dezbracati, sedusi si abandonati, sunati, sms-uiti, cautati...
Oare s-a intors lumea cu susul in jos, sau avem nevoie intai si intai sa ne reinventam pe noi ca femei, sa ne comportam ca una si apoi sa vedem daca mai este timpul pentru iubit?