Sarutul...

Prin sarut ne varsam, ne scurgem cu plenitudine in celalalt, atingi cerul gurii ca si cand ai incerca sa atingi o stea existenta in interiorul iubitului, este pe acolo…intre inima si creier un punct pe care ai dori sa-l simti cumva… si cand realizezi ca asta nu-i posibil fizic niciodata oricat de aproape ai fi de el, iti vine sa musti din neimplinire, din singuratatea originara..., ajungi sa-ti urasti eul, te va tine pururi departe de celalalt… Nici macar actul fizic al iubirii iubitului nu echivaleaza Sarutul, unic act fara pozitii obsene…, apropiere de infinit…, cadere in golul ametitor al fapturii iubite, sfasietor amalgam de senzatii umede si dulci, pecete vesnica pe gura deschisa spre lumea celuilalt…spre care vrei sa patrunzi alergand gandurile, izgonind demonii...

Prin sarut incerci sa te contopesti cu nemurirea, explorezi vaste arii de necunoscut, te cateri cu limba pe muntii placerii, papile gustative in rotatie, invadare cu fluid excentric, regasire de dulci maxilare, amprente dentare unice…Chemare…, raspuns perfect…!