Am ajuns La Fattoria pe la ora pranzului intr-o duminica insorita de toamna tarzie si ne-am gasit singuri drumul spre terasa din spatele restaurantului.
O priveliste deosebita, avand in vedere ca terasa are o deschidere generala spre parc, practic ea inglobeaza catavi copaci crescuti in Herastrau in ultimii 30 de ani.
Inauntru era gol si toti clientii stateau la mesele de lemn de pe terasa. Totul era intr-un decor de bistro italienesc cu influente locale, in multe nuante de maro, iar decorul era completat intr-un colt de o vitrina plina cu prajituri.
Am comandat cateva preparate care au fost foarte bune si au ajuns pe masa la timp. Am ramas impresionati de un carpaccio de vita delicios, o salata caprese reusita si proaspata, iar focaccia a fost la mare inaltime.
La desert ne-am amintit de vitrina de prajituri si nu am rezistat tentatiei de a comanda prajituri foarte bune si in cantitati considerabile.
La Fattoria este un loc unde mancarea este intr-adevar foarte buna iar atmosfera de bistro este cea care predomina.
Este locul unde am observat ca in general nu poti veni fara rezervare pentru ca risti sa bati drumul pana in Herastrau de pomana si sa nu gasesti masa, asta in cazul in care nu esti doar in trecere prin parc si vrei sa te opresti la o terasa.
Mancarea buna cu preparate delicioase ale buc?t?riei italiene, preg?tite dup? re?ete tradi?ionale, si atmosfera placuta si imbietoare compenseaza usor deficitul serviciilor, deoarece chelnerii nu se ridica calitativ la nivelul preturilor din lista de meniu.
Si acest lucru demonstreaza inca o data faptul ca oricat se straduiesc si investesc gastronomii in locatiile lor, unii ospatari pot aduce o nota negativa restaurantului prin atitudinea lor usor dezinteresata.
Este de remarcat faptul ca terasa este partial acoperita si beneficiaza si de sistem de incalzire, fapt ce ii prelungeste activitatea sezonala , dar si atmosfera de interior a restaurantului nu cred ca se lasa mai prejos in sezonul rece, fapt ce m-a dus cu gandul la o casuta de turta dulce din poveste cu ferestre mici, mult decor din lemn si miros placut de mancare proaspata.
Privind retrospectiv acest restaurant in diferitele lui ipostaze: la Constanta , apoi prin 2000 la Mamaia, iar mai tarziu prin 2004 in Bucuresti, undeva in zona Televiziunii, pot spune:
- tot respectul pentru activitatea continua si pastrarea unei linii constante a meniului cu specific italienesc, pentru atmosfera de local creata si interesul pentru nou, pentru evolutia continua si rezistenta in timp.
Oktoberfest 2009; sau sa petrecem nemteste
Remember cu iz asiatic - Nan Jing
