Exista multi oameni carora le place sa “vorbeasca” cu mainile. Au senzatia ca daca te ating, o sa ii auzi si o sa ii intelegi mult mai bine. Isi dau seama ca nu fac neaparat placere, ca persoanele sunt incomodate de acest gen de abordare, insa daca ei se simt bine…
In general barbatii tind sa procedeze astfel. Pentru ei atingerea e la fel de importanta ca si vazul. Ravnesti la ce vezi, asa ca, daca poti, pune mana si ia!
Am avut si eu un astfel de coleg caruia ii placea sa atinga persoanele cu care statea de vorba. Fireste, era vorba doar de femei. Ba o mana pe spate, colegial, nu?!?, ba mai cobora mana ceva mai jos, ba din greseala mana mai ajungea si prin alte parti cu care sigur nu auzeai foarte bine, dar pe care nu ti-ar fi placut sa le atinga oricine. Observasem modul asta al lui de a “conversa” cu femeile, si cand aparea la orizont, gata de o “conversatie”, maream implicit distanta fata de el. Odata a vrut sa ma atinga in modul lui personal, asa ca am facut inca un pas inapoi. Mi-a zis sa nu ma tem, ca nu ma mananca, la care i-am raspuns ca eu aud cu urechile nu cu pielea. Nici nu stiu daca exista vreo vietate care sa auda prin piele. Era prima oara cand incercase sa ma abordeze astfel, si m-am asigurat ca e si pentru ultima oara. Ce dificil e uneori sa capeti minimm de respect din partea unor oameni.
In categoria asta, “atingatori nevinovati”, intra si cei carora le-am atribuit denumirea de libidinosi. Mi se pare o modalitate pe cat de infama, pe atat de degradanta de a aborda o persoana de sex opus. Incapacitatea unor barbati de a atrage femeile, de a le curta si a le face sa se simta bine se transforma de foarte multe ori intr-o atitudine complet respingatoare.
In multe din cazurile in care minorii sunt agresati fizic, printre primele intrebari pentru stabilirea celor intamplate este :”Te-a atins?” Pe urma se incearca a stabili si unde si in ce fel. Copiii sunt invatati inca de mici sa nu lase pe nimeni sa ii atinga, mai ales in anumite zone ale corpului. Chiar daca sunt prea mici sa inteleaga de ce e nevoie sa puna aceasta interdictie celorlalti, de cele mai multe ori se conformeaza si anunta imediat daca cineva a incercat sa se sustraga acestei reguli.
In definitiv, ne place sa fim atinsi, mangaiati, desfatati. Atata doar ca vrem ca noi sa decidem cine o face, in ce imprejurari si cum. Fie ca e vorba de alegere sau control, cert e ca exista multi carora le place sa treaca peste aceste limite si sa se interfereze in intimitatea noastra. Iar cand o persoana de acest gen se mai afla si intr-o pozitie autoritara, este o persoana de conducere (seful, sa zicem), cum faci sa te sustragi? Sa ii dai de inteles ca un astfel de gest ti se pare inadecvat, complet nepotrivit cu relatia colegiala si profesionala existenta? Pentru ca, nu-I asa, seful poate oricand sa te dea afara sau chiar sa iti faca rau…
Da, situatii delicate in care se gasesc mai cu seama femeile. Pentru ca nu am prea vazut femei in posturi de conducere sa inceapa sa ii pipaie pe barbatii din subordine. Oare de ce nu se intampla si invers?!? Sa fie femeile cu mai mult bun simt? Sau totul se reduce la nevoia de a-l controla pe celalalt (ma rog, cealalta)?
Fiecare din noi isi formeaza un sistem propriu de gesturi pe care le face sau pe care le accepta de la ceilalti. Cu toate astea, de mici copii, ceilalti isi rezerva “dreptul” de a ignora cu desavarsire puterea de acceptare a celorlalti. Spre exemplu matusile, bunicile, rudele sau vecinele carora le place sa ciupeasca copiii de obraz. Un gest pe cat se poate de neplacut, pe atat de inutil in aparenta. Cu totii am fost mai intai copii, dar cu toate astea uitam cum era pe vremea in care uram toate matusicile de acest gen. Ciupitul asta de obraz, cu diferite grade de durere, spune de fapt: stii, eu sunt mai mare decat tine, si ca sa iti arat asta, puterea mea asupra ta, uite un semn ca te pot pedepsi oricand, pentru ca imi e foarte la indemana. Nu stiu cum mai e acum prin scoli, dar cu foarte multi ani in urma cadrele didactice nu se sfiau deloc sa ii “atinga” pe copii. Si o faceau cu ce pica la indeamna: cu palma, cu rigla, cu aratatorul pentru harta, in cazuri si mai inventive, cu metrul de croitorie.
Nu stiu cate rezultate obtineau in urma unui astfel de tratament. Mesajul de baza era tot ala: eu am painea si cutitul, eu sunt in control; faci ca mine sau o incasezi.
De la atinsul de acest fel, tip pedeapsa, la gestul intim, care poate provoca si placere nu e decat un pas. Doar stim ca acolo unde ne gadilam cand suntem mici, ne vom excita sexual cand vom fi mari. Dar se poate face si o combinatie a celor doua. Flagelarea sau chiar autoflagelarea, in caz ca nu e nimeni la indemana care sa ne “pedepseasca”. Atingerea pielii, de orice intensitate ar fi ea, produce o reactie interna. Fiecare are sensibilitatea lui, proprie, si in functie de asta accepta sau cauta un anumit tip de atingeri. E un fel personalizat de a reactiona cu mediul inconjurator, cu oamenii cu care intri in contact. Daca parintii ne invata de mici sa nu acceptam sa fim atinsi de oricine, pot la fel de bine sa ne invete si cum sa procedam mai tarziu, cand suntem mari, fata de persoanele care isi iau libertatea de a ne atinge cum le face lor placere. Pentru ca am observat cat de ofensati se simt astfel de oameni cand ii pui la punct. Se considera respinsi, agresati chiar si ca aparare sunt capabili sa iti mai tranteasca si cate o remarca care sa te denigreze tot pe tine, cea care ai avut curajul sa ii ceri sa te respecte.
Pana una alta, cred ca singura solutie ramane tot cea cu taiat raul din radacina. La primul gest nepotrivit, al oricui, e bine sa atentionezi pe loc persoana respectiva. Astfel nu ii permiti nimanui nici un fel de libertati si nici sa considere un astfel de gest un precedent de care se poate folosi ulterior…daca am atins-o odata si n-a zis nimic, poate ca ii place, asa ca...
Cu anticonceptionalul in pudriera
