Cand tragem linie si observam faptul ca relatiile noastre au fost, in proportie covarsitoare, disfunctionale, ce atitutdine ar fi potrivit sa adoptam?
Elementul comun suntem noi, cu siguranta. Si astfel ma intreb: Sa fie esecurile ecoul unor dorinte inabusite sau prost interpretate?
De ce ne dorim o relatie in primul rand? Ce anume cautam sa implinim, sa completam, sa umplem printr-o legatura sentimentala? Alegem sa fim intr-o relatie din motivele potrivite, sau cauze preponderent egoiste ne ghideaza pasii catre acceptarea sau alegerea unui partener?
Mi-am dat seama ca, in cam toate povestile mele romantice, intalnesc elemente comune ale barbatilor care mi-au fost iubiti. Si ma tot intreb de ce uneori atrag ceea ce cu tot sufletul resping, dar aflu abia ulterior ca le este obicei lor.
Cand incep povestea incerc pe cat posibil sa aflu daca el are acele parti pe care stiu ca nu as putea sa le accept partenerului meu. Insa, de fiecare data sfarsesc sa aflu ca ceea ce mi-a spus, ori mi-a aratat initial este doar o masca si exact ceea ce nu suport mai mult lui ii prisoseste. Si intervine momentul de cumpana, cand ma intreb: am investit emotii, clipe, asteptari ce fac acum? Ma retrag sau continui sa imi incerc norocul si sa vad daca, pana la urma, iese ce vreau?
Acestea sunt doar scuze ale fricii mele de esec si ale temerilor de a spune "La revedere!" fara sa privesc in urma si fara sa ma simt vinovata ca nu am incercat mai mult, mai sarguincios sa construiesc, ori sa repar relatia. Ma regasesc, de multe ori, in postura celei careia ii este greu sa refuze si sa lase. Tocmai pentru ca nu ma arunc usor sau rapid in bratele nimanui. Insa, daca incep semnele de intrebare sa fie mai multe decat certitudinile este evident ca nu ma aflu pe calea buna.
Trag aer in piept si incep sa ma imbarbatez si sa ma incurajez sa fac ceea ce este atat de evident necesar sa fac. Unele lucruri, in aceasta viata, trebuie doar simtite, nu (prea mult) gandite. Daca ajungi sa incerci sa le gandesti, sa le explici si sa le justifici mai mult decat sa le simti inseamna ca este cazul sa schimbi directia. In viata sentimentala ratiunea trebuie sa fie, la inceput, doar un sfert din simtitre. Relatiile incep a se construi pe chimie, pe atractie, pe emotie, pe completari ale vibratiilor interioare, sustinute si de ratiuni comune. Pe masura ce lucrurile avanseaza incepe sa se echilibreze raportul de forte dintre aceste doua elemente. Daca, insa, logica tinde sa primeze este evident ca toate compromisurile pe care vrei sa ti le induci isi vor cere mai tarziu tribut. Si remuscarile vor fi simtitor mai dureroase.
Pleaca! Nu privi in urma! Daca inceputul este atat de gresit, cum crezi ca va fi restul drumului?
Meriti sa ai mai mult decat o relatie! Meriti o poveste adevarata de iubire! Nu ramane blocata in compromisuri inutile. El nu va simti ca trebuie sa iti returneze gesturile, ci va considera pur si simplu ca le merita si i se cuvin (sau cum spune englezul he will take you for granted) si decat sa il impinga spre reciprocitate un sentiment de vina, mai bine te lipsesti.
Fii curajoasa pentru tine!
Vei avea si vei primi atat cat crezi tu ca meriti! Si meriti TOTUL!
Cu drag, aceeasi,
MSZ
Pentru ACEA iubire
Candva, doi copii au vrut sa se joace de-a iubirea
