Ea era doar o pustoaica dezorientata, care abia pasise timid in noile emotii ce o cuprindeau. El era ceva mai experimentat intr-ale indragostelii, dar nu atat de mult incat discrepanta sa fie notabila.
Si-au inceput timid, stangaci si naiv schimbul de priviri si apoi s-au tinut de mana. Intr-un final, el a facut primul pas: a sarutat-o. Ea a simtit fiorul, el i-a urmat chemarea.
Si se placeau si se jucau adolescentin, dar simtind destul de intens. Ea visa frumos si departe, desi el de mana o mai tinea si pe alta. A crezut, insa, ca o va lasa pe cealalta si ii va fi doar ei. N-a fost asa. Si fara niciun fel de avertisment el i-a devenit tacere. A plans multe nopti, ascunsa intre perne, caci nimeni nu-i stia povestea, pentru ca ea astepta sa nu-i mai fie personaj secundar si nu impartasise lumii.
Lui i-a fost frica sa creada in ea, pentru ca era mica si se gandea ca vapaia i se va stinge repede, asadar a ales siguranta pe care o stia alaturi de cealalta. Si ea suferea si nu intelegea de ce.
Dupa un an si-au aruncat cuvinte grele si se prefaceau ca se urasc. Ei i se spuneau neadevaruri sau lucruri ascunse despre el si ajunsese sa nu ii mai vorbeasca. Atunci, el a realizat ca nu vrea sa o piarda definitiv. Si a inceput sa o mai potoleasca, fiind el calm si avand incredere in faptul ca va intelege.
Si apoi a mai trecut un an, iar el a incercat din nou sa si-o apropie, dar ea a retrait plecarea si a reactionat ca orice ranit in fata 'agresorului'. A fugit din calea lui.
In cel de-al treilea an an, pasii i-au purtat in aceeasi intersectie. Le-a fost dat un nou sarut. Ea n-a mai simtit fiorul de la inceput. El a vrut-o inapoi. Ei teama i-a taiat avantul si a decis sa plece pe drumul pe care si-l alesese. Nu i-a fost usor sa reziste tentatiei de a reveni, dar n-a mai putut sa creada in el suficient de tare incat sa o poata lua, impreuna, de la capat fara sa ii mai arda trecutul. A tinut foarte mult la el si sperase la clipa reintregirii aproape trei ani, dar acum avea alta intelepciune si nu mai era copila de 16 ani si jumatatea mult prea visatoare.
Viata i-a rasplatit, insa, pe amandoi. Ea s-a indragostit, la scurt timp. A mai suferit, s-a mai increzut in oameni nedemni de ea, a mai plans, a mai sperat, dar a continuat drumul initial si este fericita cu ceea ce a devenit. El a ramas in acelasi oras a trait o noua poveste, apoi a luat-o de la capat.
Amandoi au acum alt drum. Ea se uita in urma zambind si multumindu-i, in gand, ca a ajutat-o sa se descopere si sa fie unde astazi se afla. El se spune ca ii pastreaza o amintire frumoasa.
Probabil ca amandoi sunt constienti ca nastrusnicia lor adolescentina i-a ajutat sa se cunoasca mai bine si a contat pentru ca ei sa devina ceea ce astazi sunt.
Si el si-a gasit-o pe ACEEA care ii va deveni pereche si in fata lui Dumnezeu.
Si ea... Ea este cea care scrie randurile acestea. Si cea care scrie aproape neintrerupt din 2006, pentru ca a gasit in litere alinarea atunci cand plangea dupa secretul nimanui impartasit. Si scrie astazi despre ea, despre ce simte, despre cum simte si despre ceea ce multi ii spun ca, la randul lor, traiesc. Si se bucura ca le face si altora sufletul usor si ca oamenii o apreciaza.
Va multumesc, dragii mei! Va multumesc pentru incurajarile voastre, mesajele voastre, aprecierile voastre si criticile voastre! Va multumesc pentru ca ma cititi!
Acum, voi ati devenit principalul motiv pentru care scriu!
A voastra, aceeasi,
MSZ
Meriti mai mult decat iti dai voie sa primesti
Maximele iubirii in ziua de azi
