Legenda personala se construieste neincetat

Acum un an, cam pe vremea aceasta, ma pregateam de ceea ce credeam ca avea sa fie schimbarea vietii mele. Aveam biletul de avion si totul aranjat pentru a pleca din tara si a nu ma mai intoarce decat in vacante. Ma rupeam de tot si de toate si eram gata sa o iau de la 0. Si vise si planuri si ganduri. Toate erau in bagajul meu. 

Inca mai simt cum imi umpleau lacrimile ochii in timp ce, aflandu-ma la imbarcare vorbeam la telefon cu mama. Stiam, insa, ca imi va fi bine. Stiam ca voi fi indrumata si preluata de doi oameni extraordinari si ca voi cunoaste multe personaje interesante pentru viata mea.

Mi-e dor de nebunia si determinarea mea de atunci. Imi pare rau ca m-am sucit atat de repede, incat intr-o luna decideam ca nu este totusi locul in care vreau sa ma aflu. Stiu ca a trebuit sa ma intorc, ca Dumnezeu avea si are alte planuri cu si pentru mine. A fost momentul cand, fiind printre nori, in avion, priveam cum o raza de soare strabate cerul si spuneam atat "Tata, iti multumesc pentru experienta aceasta! Iti multumesc ca ai fost un Parinte intelegator si m-ai lasat sa imi fac damblaua, dupa care m-ai primit ingaduitor in bratele Tale! Ma las acum, in zbor, cat si atunci cand voi atinge pamantul, in mainile Tale! Ai, te rog, grija de mine!". Ma intorceam certata la cutite cu mama si fara sa am vreo plasa de siguranta. Pur si simplu am avut incredere ca va fi bine.

Si a fost, dar nu imediat. Intai, mi-am dat examenele neanuntate care m-au invatat lectia, dupa care s-au rearanjat planetele mele.

A trecut un an de atunci si simt ca au trecut vreo 3. Atatea schimbari, atatea despartiri, atatea noutati. Nu am simtit decat ca sunt vie si ca traiesc. Fiecare clipa grea si dureroasa mi-a fost rasplatita. Fiecare deznadejde mi-a fost transformata in curaj. Fiecare lacrima si-a primit zambetul.

Si astazi vreau sa le multumesc tuturor celor ce au fost alaturi de mine si m-au ajutat sa ma ridic si sa privesc increzatoare spre viitorul meu. Da, a fost una dintre marile schimbari ale vietii mele aceasta plecare. Cine ma cunoaste poate sa isi dea seama cat de mult m-a schimbat si m-a format acea plecare.

Morala povestii?!

Dragilor, riscati, incercati si faceti ce va taie capul si inima! Cine va iubeste va va fi oricum alaturi, cine e in viata voastra doar pentru a va ajuta sa invatati o lectie de la sine va disparea. Invatati din fiecare experienta si nu va pierdeti speranta ca eforturile voastre sunt in zadar. Deschideti-va ochii mintii si pe cei ai inimii si vedeti realul si frumosul din situatia dureroasa in care va aflati. Dati-va seama ca sunteti de milioane de ori mai puternici decat va imaginati si continuati sa mergeti in directia viselor voastre, oricat de anevoios vi se pare drumul. Nimeni, niciodata nu va putea sa va opreasca si sa va ingenuncheze, pentru ca sunteti capabili sa va ridicati de fiecare data sa ii dati la o parte si sa va continuati legenda personala!