Cand spunem relatie ne gandim la doua persoana care au o legatura, in care una este subiect si una obiect. Fiecare din ei, are in planul psihologic al celuilalt o semnificatie, are un nume, creeaza un afect si este asociat intr-un anumit sens cu o semnificatie inconstienta. Relatia are doua capete – relatia de cuplu ar fi atunci prezenta a doua persoane aflate intr-un cuplu.
Legatura de cuplu ne trimite cu usurinta la alt tip de raportare a celor doua persoane. Prin legatura, de orice gen, intelegem ca mai multe obiecte se aduna si da un ceva care este diferit de obiectele respectiva. Daca legam doua sfori rezulta un nod sau o sfoara si nu doua sfori. Daca legam mai multe flori rezulta un buchet si nu 7 flori. Daca punem in legatura doua persoane de sex diferit, rezulta un cuplu si nu un barbat si o femeie.
Relatia accentueaza caracterul diferit al persoanelor si permite analiza unei situatii din perspectiva uneia. Legatura nu pune accentul pe persoana in sine ci pe ceea ce se intampla in cuplu, in familie, in grup, intre cei implicati. Daca primesti un buchet de flori nu analizezi fiecare floare separat ci te raportezi la buchet. Floarea sare in ochi daca este in mod frapant diferita de celelalte.
La ce foloseste acest termen, aceasta conceptie si teorie a legaturii de cuplu, familie sau grup? Daca luam un cuplu si il privim simplu din perspectiva unei probleme incercam sa tratam acea problema ca si cum nu ar fi decat o problema. Sunt multe scoli de psihoterapie care nu resimt un context topic.
Ei considera ca aceasta problema este mai curand ceva comportamental, ca se intampla din cauza unor comportamente inadecvate ale celor doi pe care, in masura in care reusim sa modificam comportamentele, va disparea si problema. Un cuplu este in conflict pentru ca el sau ea au probleme de comportament, de control sau mai stiu eu ce.
Aceasta perspectiva este dificil de inteles si mai ales prizoniera unei conceptii comportamentale.
Prin legatura putem considera ca permanenta conflictualitate este un atribut al legaturii lor. Si care ar fi diferenta? Diferenta vine din intrebarea urmatoarea – cum poate o legatura sa fie conflictuala implicit? Iar raspunsul nu mai este unul ce tine de comportament ci de inconstient. Nu exista un inconstient al cuplului dar exista doua inconstiente care stabilesc o relatie stransa pe care o putem numi legatura.
In mod uzual spunem despre doua persoane aflate in legatura ca se iubesc si spunem ca iubirea este o stare neexplicabila, adica o stare inconstienta, un ceva care scapa capacitatii noastre de intelegere.
Nu putem sa punem in cuvinte iubirea. Acest inefabil al iubirii a devenit tot mai putin de nespus de cat Freud a descoperit inconstientul.
Asadar o caracteristica esentiala a legaturii este latura inconstienta foarte prezenta in orice cuplu, in orice familie, in orice grup. Ca urmare o psihoterapie care urmareste legatura este obligatoriu sa urmareasca relatiile inconstiente din cadrul cuplului.
Raspunsul la intrebarea exemplu de mai sus pare destul de simplu – este conflictuala implicit atat timp cat conflict este o nevoie / dorinta inconstienta stabilita in legatura dintre cei doi.
Asadar scopul unei psihoterapii a legaturii de cuplu ar fi sa dea o forma relatiei inconstiente pe care o definim ca legatura de cuplu. Asta nu inseamna nici a constientiza, nici doar intelegere, nici modificarea comportamentului ci este o operatie de a da cuplului ceea ce are deja.
Daca conflictul este al lui, terapia este cel care il aduce tradus, transformat in nevoile si dorintele fiecaruia precum si in modul in care functioneaza. Poate ca conflictul vine dintr-o relatie fraterna intre cei doi, relatia care nu tine de receptarea celuilalt ca partener ci ca sora / frate.
Iar aceasta relatie poate duce la o situatie de tensiune permanenta, de concurenta, de lupta, o incercare de putere. Evident ca o asemenea interpretare nu inseamna si schimbare. Dar despre asta altadata.
Atacul de panica
Simtire si observare in divort
