Atacul de panica

In primul rand este vorba despre starea de anxietate in care teama este foarte puternica, senzatia de a muri este puternica, starea nu pare de inteles pentru cei din jur iar nevoia de ajutor, de celalalt este importanta.

Unele experiente privind decesul sau accidentele grave ale persoanelor apropiate sunt deseori mentionate ca o modalitate de asociere cu starile existente.

Este o stare de traducere prin corp a unei situatii psihologice. Ponderea inconstientului este foarte importanta in aceste stari. Ele devin un simptom important in sensul ca are o investire mare. Este o stare care devine una ce domina fiintarea persoanei in sensul ca ea devine un mod de a fi.

Permanent pacientul incearca sa isi amenajeze viata impreuna cu atacurile de panica. Este o stare permanenta care apare si acasa si la serviciu si pe strada. Oriunde si oricand atacurile de panica sunt un insotitor fidel care nu renunta niciodata la prezenta lor in viata pacientului.

Deseori pacientii care sufera de atacuri de panica nici nu au „curajul” de a solicita o vindecare ci un mod de a trai cu aceste stari.

Viata fara panica permanenta pare imposibila.
Cea mai banala situatie este cea in care pacientul spune ca ii e teama de atacul de panica si nu de starea de panica. Acest raport cu atacul in sine pare o modalitate de a fi impreuna cu el.

Atacul de panica devine un ceva strain – e receptat cu un simptom, ca ceva care nu „este” persoana dar e si un mod de a fi in permanenta prezent ca o modalitate de a fi. Am putea astfel descrie pacientul cu atacuri de panica drept o persoana obligata sa traiasca o viata care nu este a lui.

A trata atacul de panica este, in opinia mea, o modalitate de a trata propria viata. A trata teama efectiva, a trata panica in sine nu reprezinta o optiune.

Atacul de panica este o modalitate de a fi in relatie cu lumea, cu oamenii, este o atitudine fata de existenta, fata de lume si viata. Ca urmare atacul de panica pune in lumina viata in sine, relatia dintre viata si moarte si ce inseamna a trai in raport cu a muri.

Un pacient cu atac de panica ii este imposibil sa aiba o reprezentare despre viata lui in care sa nu existe atacuri. Asadar atacul de panica este necesar sa se raporteze la ce inseamna viata unei persoane in contextul sau.

Aceste consideratii venite din experienta pun in lumina si o alta imagine – este vorba despre ce a fost si ce este aceasta existenta. Ori aceasta existenta presupune un contact permanent cu tot felul de persoane care au fost si care sunt.

Parinti, colegi, vecini sunt astfel de persoane. In prezentarea unui atac de panica auziti deseori vordindu-se despre propria stare si inexistenta aproape desavarsita a celorlalti. Ei nu par prezenti si cand sunt prezenti constituie un fundal, un sprijin.

Pe masura ce ei incep sa devina prezenti ca parteneri reali, ca prezente efective in existenta pacientului vom vorbi si despre terapia atacului de panica.Din acest punct de vedere atacul de panica este o modalitate de relationare cu ceilalti.

Ca urmare si terpaia atacului de panica este obligata sa abordeze tema relatiei. Atacul de panica este adus in relatia cu terapeutul ca o modalitate de relationare pe care cei doi o vor folosi pentru tratare. Terapeutul si pacientul vor folosi relatia pentru a permite vindecarea.

Acest lucru este posibil doar in masura in care exista o relatie transferentiala prin care pacientul permite terapeutului sa participe la viata sa asa cum este ea. Daca atacul de panica este o modalitate de relatie, atunci singura modalitate de a vindeca atacul de panica este o relatie terapeutica.

De asemenea pacientul aduce in cuvinte atacul de panica in cabinet, pe divan. El nu prezinta atacul de panica ci prezinta simptomele sale in cuvinte, folosind si utilizand cuvinte. Orice tema pentru acasa devine o modalitate de anulare a relatiei si a cuvantului.

Atacul de panica are mereu o incarcatura tensionata foarte mare si o stare de morbiditate pe care cei doi o preiau in cadrul relatiei lor.

Dar pe masura ce cadrul relatiei functioneaza aceasta devine un loc de depozitare a morbiditatii, a tensiunii, a suferintei si permite ca o energie a pacientului sa devina disponibila pentru alte activitati. Iar vindecarea merge mai departe.

Primele succese terapeutice pot fi oarecum periculoase. Atacul de panica poate fi tratat repede, in cateva luni dar vindecarea lui este o interventie de durata pentru ca primele efecte ale terapiei nu reprezinta altceva decat o eliberare a unei energii disponibile prin care un pacient devine mai disponibil.