Incaleca pe o sa si spune-ne povestea ta 17

Pe adresa [email protected] au fost trimise urmatoarele povesti la concursul organizat de Feminis.ro si Veloteca. Trimite-ne si tu povestea ta despre biciclete!

Pentru concursul: Incaleca pe o sa si spune-ne povestea ta

Sevcenco Alexandru - Bicicleta mea

Si acum, dupa ani si ani, imi amintesc cat de mult am tanjit dupa o bicicleta. Luni intregi m-am rugat de parinti sa imi cumpere una. Am insistat mult, insa fara succes. Apoi, i-am scris lui Mos Craciun, rugandu-l de poate sa-mi aduca o bicicleta. Cu usurinta mi-am dat seama ca Mos Craciun tinea cu parintii caci bibicleta nu aparea din nicio parte.

Mi-am luat responsabilitati in fata lor: ca de exemplu, sa il ajut pe tata la spalatul masinii, pe mama sa o ajut la curatenie si sa merg cu ea la piata, sa plimb catelul la prima ora a zilei, le-am promis ca voi lua numai note mari, si cate si mai cate.
Cum am vazut ca nu fac nici o afacere cu parintii, am apelat la matusa si unchiul. Le-am povestit cat de mult imi doresc o bicicleta si rezultatele nu au incetat sa apara.
Intr-o zi, au venit in vizita la noi, ca  mai apoi sa le spuna parintilor ca ma scot la plimbare.

Astfel, am ajuns in fata unui mare magazin ce avea in vitrina trei biciclete frumoase. De aici, unchii mi-au spus sa imi aleg orice bicicleta imi doresc. Mult am stat pe ganduri, pana sa iau o decizie caci toate imi placeau. De era verde, rosie, albastra, toate erau frumoase. Cu ajutorul vanzatorului am putut sa aleg pe cea care ma avantaja si care era potrivita pentru varsta si inaltimea mea.

In acea zi, visul meu s-a implinit multumita dragilor mei unchi. In drum spre casa am invatat sa merg pe bicicleta sub indrumarea matusii si cu ajutorul unchiului ce ma ajuta sa imi mentin echilibrul si sa merg drept. Cand am intrat pe aleea mea, mama privea de la balcon. Se astepta sa vin pe langa bicicleta si nu pe ea. A fost tare mandra de mine. Ea si tata refuzau sa imi faca pe plac deoarece se temeau sa nu patesc ceva. Se gandeau ca ma pot accidenta, ca pot cadea oricand lovindu-ma la cap, sau scapand cu binecunoscutele julituri si vanatai.

Spre multumirea mea si spre fericirea parintilor, nimic din astea nu s-au intamplat, ba chiar am ajutat si invatat pe alti prieteni cu care ma jucam sa mearga pe bicicleta. Pe atunci nu aveam voie sa dispar din fata blocului, dar dupa, cand am mai crescut, cu aceasta bicicleta – prima mea bicicleta am strabatut tot cartierul. Am mers mult pe ea. In zilele de vacanta, plecam dimineata si ma intorceam tocmai seara. Plecam in grup, mergeam parc si luandu-ne cu joaca ne trezeam ca era deja intuneric.

Am iubit aceasta bicicleta caci a fost dorinta mea de cand eram mic, era tot ce voiam la perioada respectiva. Am petrecut mult din timpul meu liber cu ea, pana cand am stiut ca pot face si eu o bucurie la randul meu, fericind un copilas. Asftel, am dat-o varului meu. Isi dorea si el, ca orice alt copil o asa bicicleta. Chiar de era folosita de vreme buna era in stare perfecta, fara zgarieturi, fara nici un alt semn dubios. Aceasta bicicleta a fost pentru el ceea ce a fost si pentru mine, marea mea dorinta!

Peste ani am mai avut ocazia sa ma plimb pe bicicleta insa interesul meu a reinviat acum, odata cu aceasta povestioara scrisa pentru voi. Si de vreti sa stiti, da, m-as bucura sa castig si sa strabat in lung si in lat Bucurestiul, astfel facand miscare si putand renunta la masina. As participa la categoria: Cea mai buna poveste scrisa de un baiat, Cea mai buna poveste despre o bicicleta de oras sau de se poate chiar la Cea mai buna poveste despre copii si biciclete .

Multumesc bunilor mei unchi ce mi-au implinit visul!

Doina Badea - Pasiunea mea pentru bicicleta

Drumul catre gradinita era un chin. In fiecare dimineata mama tragea de mine ca sa ajungem in timp util la ora stabilita, pana intr-o zi cand a avut stralucita idee de a cumpara o tricicleta. Asa ea renunta sa ma mai tina in brate si inceta sa ma tot traga de mana dupa ea. Ma punea frumos pe tricicleta si drumul catre gradi era o placuta plimbare. Se incheiau asa si despartirile noastre scaldate-n lacrimi caci stiam ca peste putin timp urma sa vina sa ma ia si ma va plimba iar. Astfel, am inceput sa indragesc plimbarile.

Mai tarziu cand am crescut mi-am dorit o bicicleta si am cerut-o parintilor. Mi s-a facut pe plac deoarece se stia cat de mult ma relaxa plimbarea in aer liber. Am invatat sa pedalez. Am fost invatata si am invatat la randul meu pe copiii din fata blocului.
Ca eram in fata blocului, aleea aceea era a mea. O strabateam cred ca de cateva sute de ori, dus-intors zilnic. De eram la tara, in curtea bunicilor ridicam tot praful de acolo deoarece plimbarile mele se dovedeau a fi adevarate curse.

La cincisprezece ani, am progresat si astfel am primit o bicicleta cu care ma puteam deplasa in parc. E drept, crescusem si mama nu mai ma supraveghea. Puteam si aveam curajul sa merg pe strada, sa ma strecor printre masini, sa imi fac loc printre oamenii de pe trotuar. Ani de-a randul am pedalat, multi kilometri am mers, multe locuri frumoase am vazut de pe bicicleta.

Bicicleta este visul fiecarui copil!

Razvan Georgel Vasile - Accidentat si totusi sarutat!

Eram in liceu si daca nu ma insel aveam 17 ani. Eram un tip tare nazdravan caruia ii placea adrenalina. Pe atunci se intampla sa chiulim in grup si sa mergem la un meci de fotbal sau sa organizam chiar noi diverse competitii. Daca gaseam sala de sport libera, ne imparteam pe echipe si jucam fotbal, baschet sau volei. In cazul in care sala nu era disponibila, ne luam la intrecere pe biciclete, skateboard sau role. Eram unul dintre cei buni la sport, si ca atare ma pricepeam si la aceste probe.

O amintire placuta o am cu o astfel de competitie trasnita cu bicicleta. Fetele din clasa mea aveau datoria de a-si face echipele si de a alege cate un baiat care sa le reprezinte in diverse intreceri.

Intr-o seara eu am fost ales sa reprezint prima echipa a fetelor in cursa pe bicicleta. Era un traseu lung, complicat si chiar prea slab luminat. Aveam ca rivali alti doi colegi care insa, nu dispuneau de o bicicleta zdravana ca a mea. Pe langa rezistenta, conditia fizica si aspectul asta conta in aceste curse. Cand s-a dat startul cursei, am pornit primul. Strabatusem prima parte a traseului, trecusem de prima alee unde se afla primul obstacol, apoi am inaintat pe culoarul special amenajat de dinainte pentru a putea traversa parcul si de a ajunge intr-un final la destinatie.

Odata ajuns in parc, am dat peste o portiune de nisip si pietris, lucru ce nu m-a favorizat ba chiar facandu-ma pentru un moment sa alunec si sa fiu nevoit sa ma opresc pentru putin timp. Trecut de acest impas am inaintat si iesind din parc a trebuit sa ma strecor pe un trotuar ca mai apoi sa traversez bulevardul si sa intru pe aleea unde cei din echipa mea ma asteptau. La urcarea pe trotuar am avut surpriza ca bordura sa fie mai inalta decat ma asteptam si era sa plonjez intr-un mod spectaculos in cap.

Intrand pe alee inevitabilul s-a produs, o pisica mi-a taiat calea si incercand s-o evit m-am oprit brusc, aterizand pe capota unei masini. M-am ridicat repede si mi-am continuat drumul. Pe ultima portiune de traseu am bagat viteza caci voiam cu orice chip sa ies invingator. Imi intorceam privirea dupa ceilalti doi concurenti insa nici urma de ei, asa ca mi-am continuat drumul pana la finish.

Dupa o cursa nebuna, plina de obstacolele, care mai de care mai periculoase, cu blugii rupti, ranit la piciorul stang si julit pe mana dreapta am iesit invingatorul serii. Pentru victoria mea, si pentru ca nu le-am dezamagit, fetele au considerat ca merit sarutat si imbratisat. Ca atare, subsemnatul a fost sarutat zdravan si imbratisat de toate fetele echipei.

La scurt timp dupa vindecarea ranilor, am pornit iar in cursa nebuna pentru a-mi mentine titlul de cel mai bun biciclist.

Patricia Constandache - Bicicleta colorcleta

Prima amintire dar si cea mai frumoasa despre bicicleta mea a fost atunci cand bunicul meu m-a invatat sa merg pe bicicleta. Totul se intampla in parcul Herastrau dupa achizitionarea frumoasei si elegantei mele biciclete colorate. Dupa nenumarate incercari esuate si fara speranta am reusit sa pedalez singura. Prima senzatie a fost una foarte speciala, parca zburam, parca aveam aripi si cu cat pedalam mai repede cu atat prindeam mai multa viteza si deveneam din ce in ce mai fericita.

In fiecare an din primavara in toamna, ma plimb alaturi de sora mea prin frumosul parc Herastrau. Am cutreierat toate aleile parcului Herastrau, astfel incat am primit multe laude pentru bicicleta mea frumoasa si colorata din partea turistilor venti sa se plimbe prin parc. Au fost foarte surprinsi sa vada o asemenea bicicleta, iar eu le-am explicat ca o am de mult timp si merge la fel de bine ca in prima zi. Mi-au  marturisit ca nu au mai vazut niciodata o bicicleta cu roti colorate.

Anul trecut i-am facut si niste modificari bicicletei mele, i-am schimbat manerele de la ghidon, i-am inlocuit franele, mi-am pus o lumina alba in fata mai puternica si i-am schimbat si suportul pentru sticla de apa. Acum arata si mai frumos.

As iesi mai des la plimbare, dar soferii din trafic nu sunt prea amabili cu biciclistii, astfel incat ma plimb numai pe trotuar, pe piste fara piste, deoarece din cauza masinilor care se parcheaza exact pe pista nu mai exista loc si pentru noi, biciclistii. Sunt sigura ca fiecare biciclist are aceasta problema de fiecare data cand iese din casa.

Ma gandesc ca biciclistilor de acum 15-20 de ani le era mult mai simpu sa se plimbe printr-un oras neacaparat in mod agresiv de masini. Intradevar nu numai pietonilor, ci si biciclistilor le este greu sa se strecoare printr-un oras foarte bine caracterizat de scriitorul Ioan Grigorescu “oras asediat dinauntru”. Chiar si asa promenadele cu bicicleta isi pastreaza in continuare farmecul lor special pentru ca orasul are din fericire multe parcuri, chiar daca nu in toate te poti plimba cu bicicleta si pentru ca orice obstacol este o provocare pe care un pasionat ciclist poate s-o rezolve.

Am in biciceta mea un bun prieten care mi-a dat sentimentul libertatii si m-a facut sa descopar locuri minunate in orasul meu natal.

[gallery:1194]