Impactul surprinzător al EGOISMULUI asupra CREIERULUI uman

Unii oameni sunt îngrijoraţi cu privire la consecinţele schimbărilor climatice, în timp ce alţii le consideră mult prea îndepărtate pentru a avea un impact asupra existenţei lor.

Cercetătorii de la University of Geneva (UNIGE), din Elvenţia, au analizat cum se reflectă această diferenţă la nivelul creierului. Cu ajutorul neuroimagisticii, cercetătorii au descoperit că indivizii catalogaţi drept egoişti nu îşi folosesc acea regiune cerebrală care ne permite să ne formăm o imagine a viitorului îndepărtat. La indivizii altruişti, însă, această zonă este activă.

Rezultatele cercetării au fost publicate în jurnalul Cognitive, Affective & Behavioural Neuroscience şi ar putea ajuta psihologii să creeze exerciţii menite să antreneze această zonă a creierului, pentru a îmbunătăţi abilitatea indivizilor de a-şi putea imagina viitorul şi pentru a le spori capacitatea de a conştientiza, de exemplu, consecinţele schimbărilor climatice.

Preocupările şi grijile indivizilor au la bază valorile acestora, ceea ce determină dacă vor acorda prioritate propriei stări de bine sau dacă vor alege să se gândească în egală măsură la situaţia semenilor.

Psihologii de la UNIGE au constatat că în cazul oamenilor cu tendinţe pronunţate către egoism, viitorul apropiat este privit cu mult mai mult interes, comparativ cu viitorul îndepărtat, care include evenimente ce pot avea loc după ce ei îşi vor fi încheiat existenţa. În cazul indivizilor altruişti, această diferenţă dispare, întrucât tratează ambele situaţii cu aceeaşi seriozitate.

Un creier leneş, consecinţă a egoismului

Specialiştii s-au concentrat asupra activităţii cortexului prefrontal ventromedial, zonă cerebrală situată deasupra ochilor, utilizată în momentul în care individul se gândeşte la viitor şi încearcă să-l vizualizeze. "Am descoperit că la indivizii altruişti, această zonă cerebrală este mult mai activă când subiectul se confruntă cu anumite consecinţe din viitorul îndepărtat. În schimb, la indivizii egoişti, nu există o activitate semnificativă în această zonă când îi sunt prezentate consecinţe din viitorul apropiat, urmate de cele ce ar putea avea loc într-un viitor îndepărtat", explică Tobias Brosch, profesor de la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din cadrul UNIGE.

Pentru a corecta lipsa de activitate la nivelul cortexului prefrontal ventromedial, specialiştii consideră că ar putea fi utilă realitatea virtuală, integrată în exerciţii menite să materializeze viitorul în prezent şi să aducă indivizii mai aproape de consecinţele acţiunilor lor.