Ajutor, cineva sa ma scoata de aici!

De cand ma stiu mi-a fost frica de soareci, hamsteri, purcelusi de guineea si bineinteles, sobolani. Desi, cred ca frica e un cuvant prea bland: mi-e realmente groaza si scarba de aceste animalute pe care atatia oameni le gasesc dragute. In cele mai cumplite cosmaruri ii vad escaladandu-mi piciorul stang pe care am obiceiul sa-l scot de sub patura atunci cand dorm si prinzandu-se cu dintii ca doua cuisoare de mine. Aveau sa se adeveresaca intr-o oarecare masura cand sora mea, mai mica cu 8 ani decat mine, a decis ca de ziua ei isi doreste....un hamster. Eu a trebuit sa fiu cea care il cara intr-o cutiuta de carton, o cusca improvizata de cei de la magazinul de animale pe care micul patruped dintos a ros-o si din care a e vadat pana sa ajungem acasa. Imaginati-va patru oameni cautand un soarece in masina, pe sub banchete, patru oameni in toata firea, dintre care unul (eu!) avea sa fie marcat pe veci de acesta experienta.

Teama = fobie?

Nu m-am gandit nicioadata la teama de soareci ca la o fobie, poate si fiindca nu mi se da prea des ocazia sa ma aflu in preajma unuia. Cat despre hamsterul surorii mele, acesta a sucombat cu burta plina, dupa trei ani de existenta mai mult decat indestulatoare. Daca as fi crescut la tara, ar fi fost o cu totul alta poveste. Atunci poate ca intr-adevar, aceasta teama mi-ar fi ingreunat existenta. Sau, daca stau mai bine sa ma gandesc, poate nu, dat fiind ca as fi trait mai aproape de natura. Pe langa asta, stiu de ce ma tem de ei, si anume, pentru ca, asemeni multor animale, au dinti si pot musca. Apoi, ar mai fi codita aceea roz si serpuitoare ca o rama, care pur si simplu ma infioara. Din dorinta de a ma lamuri, am cerut sfatul unui psiholog. Iata ce mi-a raspuns Gabriel Dinu: „o teama este considerata ca fiind fobie atunci cand apare si numai la gandul obiectului ei si cand este exagerat de puternica, reusind sa influenteze semnificativ viata unei persoane. Daca o persoana evita sa iasa din casa doar pentru ca ii este frica de lift, oameni, locuri deschise, caini etc, atunci este timpul sa ia in considerare apelarea la un psihoterapeut, care ii poate explica ce se intampla in mintea ei si ii poate pune la dispozitie tehnicile specifice prin care isi poate diminua frica”.

Agorafobia, fobia nr. 1 la romani

Americanii sunt singurul popor cu statistici la zi cand vine vorba de fobii. Ultimele rezultate certifica faptul ca aproape jumatate dintre femei se tem de moarte de paienjeni, arahnofobia fiind pe primul loc in topul celor mai des intalnite fobii, urmata de aerofobie (frica de zbor) si agorafobie. Potrivit psihologul Gabriel Dinu, fobia cu care se confrunta cei mai multi dintre romani este agorafobia, cu alte cuvinte frica de locuri sau situatii in care scaparea este dificila sau jenanta, sau ajutorul este greu accesibil in caz ca ceva rau se poate intampla. “De obicei, agorafobia se refera la situatiile in care o persoana este singura inafara casei, in piete, magazine, autobus, tren sau avion. Cel mai grav caz de fobie pe care l-am vazut a fost un client care, in caz ca vedea un caine pe strada, nu se dadea jos din masina ca sa intre in cabinet. In primele sedinte era necesar sa ma duc la masina si sa-l conduc in cladire”

Ce le declanseaza?

Inainte sa recurgem la explicatii freudiene, Gabriel Dinu ne explica ca “cele mai multe dintre fobii se declanseaza in urma unor evenimente negative, cum ar fi muscatura unui caine sau starea de lesin survenita intr-o anumita situatie (in autobuz, metrou, magazine, sala de clasa etc). Unele dintre ele pot lua nastere si in lipsa unei experiente personale negative. Este de ajuns ca persoana sa aiba o personalitate anxioasa, sa se gandeasca foarte mult ca ceva rau se poate intampla oricand, sa puna mereu raul in fata si sa catastrofalizeze eventualele intamplari negative (de exemplu, o persoana poate sa fie ingrozita de ideea de a-si rupe o mana, cand o fractura nu este de fapt o catastrofa, ci se poate remedia usor in cateva saptamani). De cele mai multe ori, o astfel de gandire se mosteneste de la persoanele semnificative din viata noastra (de exemplu, atunci cand mama este foarte nelinistita ca sotul ei intarzie si spune ca sigur ceva rau s-a intamplat, copilul preia involuntar acest mod negativ de gandire si il integreaza in propriul sistem cognitiv)”.

Anxietatea si dependenta de...teama

Exista oameni care azi se tem de caini, maine de pisici si asa mai departe, luand pe rand intreg lantul trofic. Sau, mai rau, sunt oameni care se tem de atatea lucruri incat te miri cum de reusesc sa supravietuiasca cu toate. Ce ne face sa fim, in ziua de azi mai mult decat oricand, atat de predispusi sa dezvoltam o fobie? Poate fi vorba, pana la urma, de o dependenta de teama, de anumiti hormoni (adrenalina) pe care creierul nostru ii produce doar in astfel de momente de tensiune? “Putem discuta de o oarecare dependenta de teama, din doua puncte de vedere”, este de parere psihologul Gabriel Dinu,”teama declanseaza producerea de adrenalina, hormon care mobilizeaza organismul si chiar poate da o stare de bine. Exista persoane care actioneaza cel mai bine atunci cand simt teama. Mai putem vorbi de beneficiile simptomului, acest lucru insemnand ca exista persoane care atunci cand au stari de teama sau anxietate, primesc mai multa atentie de la persoanele din jur, lucru care le face sa se simta iubite”.

Ne putem vindeca?
Raspunsul psihoterapeutilor este fara doar si poate afirmativ. "Psihoterapia pentru fobii dureaza in functie de gravitatea si vechimea acesteia. Ea consta in dezvaluirea mecanismului prin care fobia actioneaza si prin invatarea unor tehnici cognitive si comportamentale prin care clientul sa tina in frau teama sau chiar sa o elimine definitiv. Se dezbat gandurile automate irationale pe care le are clientul (de exemplu, “este o catastrofa daca mi se face rau la serviciu”) si se invata modalitati de relaxare si de autosugestie. In general sunt necesare intre 5 si 12 sedinte", sustine psihologul Gabriel Dinu