Dimineata autostrazii

Saptamana trecuta am iest la plimbare prin tara. Adica asa mai pe langa Bucuresti ca trebuia sa imi rezolv si problemele din oras. E foarte frumoasa tara asta. In plus, eu cu diminetile, imi plac atat de mult ca nu pot sa ma abtin. Si m-am trezit eu la 6 dimineata si am luat-o pe Autostrada Soarelui cu noua micra masina. Care e atat de mica si usoara ca iti taie respiratia.  E drept ca un barbat ar spune ca nu este o masina de mers cu ea (asta pentru ca barbatii sunt rai ), insa il contrazic: este foarte stabila pe sosea si consuma foarte putin.

Dimineata pe autostrada e tare frumoasa. Putin cam frig, dar am facut caldura in masina si nu l-am simtit. Dar vedeam campurile in lumina diminetii si ceata ce incepea sa se ridice.

Nici nu erau masini prea multe, asa ca puteai merge lejer cu orice viteza …legala, da, evident. Cred ca si politistii inca mai erau cu nasurile ascunse in plapumioare langa neveste. Nici radarul nu cred ca functiona. Doar o caprioara ratacita trecea prin padurea de la Branesti. Apoi niste nevestuici mai incolo. Dupa care un cioban cu oile lui care behaiau si cateva vaci adormite si ele si rumegand o ultima iarba verde.

Iar eu cu cea de-a patra generatie de micra travesam sudul tarii in liniste. Asta si pentru ca masina asta are un sistem de diminuare a zgomotului in trafic. Mai tarziu am ascultat un pic Araclema cantata de  Romano Butiq, dar doar asa de fason. Preferam linstea pe care ti-o ofera autostrada dimineata conducand pe pilot automat.

M-am intors in tumultul Bucurestiului si la nebunia de aici,  m-am fofilat printre celelalte masini mari si am parcat usor in cel mai mic loc posibil pe care l-am gasit. Asa pitita sa nu ma vada nimeni si sa nu stie nimeni ca am fost sa vad autostrada asa dimineata. Si m-am intors in galagie, praf, fum si smog.