Oameni de ieri si de azi

Acum vreo cateva zile, pe cand sa intru in cladirea unde am biroul, am ocolit o masina mare din care tocmai ce coborase un barbat care ne aducea apa pentru aparatele de la birou. Facea asta de ceva timp.  M-a salutat. Cu greu l-am recunoscut. Era un fost coleg de liceu. Ouf. Si ce coleg! Era capitanul echipei de fotbal si toate fetele erau innebunite dupa el. Inclusiv eu. Ce vremuri! Ce emotii ne dadea la toate si cum ne duceam toate la meciurile de fotbal din curtea scolii. Si cum toate fetele sperau la o plimbare cu el. Si el care era atat de mandru si arogant.

Eu chiar nu aveam nicio sansa, eram tocilara, deci ieseam oricum din calcul. Iar fetele alea care atrageau atentia si erau mereu vesele si la moda. Doar cu ele iesea.  

Acum transporta apa. L-am intrebat ce mai face si ce s-a mai intamplat cu el dupa 0terminarea liceului. Mi-a spus ca s-a angajat pentru ca isi dorea sa castige bani si sa joace fotbal. Dar nu a avut noroc in viata si nu a reusit sa isi gaseasca nicio echipa de fotbal care sa il accepte. La facultate nu se punea problema sa dea pentru ca nu a fost niciodata vreun geniu si nu i-a placut cartea. Acum este casatorit cu o fata care lucreaza ca vanzatoare intr-un Mall , are 2 copii si este linsitit. Ii este dor de vremurile cand toata lumea il aclama si toate fetele se uitau dupa el.  

L-am intrebat cum de ma mai tine minte din liceu dat fiind faptul ca eu eram si tocilara si cam grasuta, deci ieseam din targetul lui. Mi-a zis ca ma stie, asa oarecum… “nu erai in clasa cu Dana?”. Ba da, i-am raspuns. Dana fiind pe vremea respectiva una din fetele acelea vesele si la moda. Este functionara la Posta acum. Are cu multe kilograme peste mine si vreo 3 copii, unghiile nefacute tot timpul. Uf, si ce unghii frumoase avea. Tot timpul o admiram. Eu niciodata nu am putut sa am unghiile asa de frumoase pentru ca tot timpul erau scurte ca le rodeam. 

Si cum sa nu te gandesti la cum evolueaza lumea? La ce fel de oameni eram in liceu pe vremea cand inca nu prea stiam cine suntem , dar credeam ca stim totul. Ce schimbari de atunci si pana acum!

Mi-e teama sa ma gandesc la alti colegi. Mi-am mai amintit de vreo cativa. Si culmea este ca ma tot gandesc la vedetele liceului. La fetele dragute si moderne, la baietii fitosi si populari. Nu pot spune ca au ajuns prea departe.

In schimb, stiu fosti colegi care erau poate nu chiar asa de tocilari ca mine, dar pe aproape. Colegi care pareau stersi si nu ii baga nimeni in seama. Si care au ajuns foarte departe. Acum sunt oameni cu ditai carierele si culmea… sunt oameni frumosi. In liceu erau asa de uratei. La fel cum eram si eu mai mult ca sigur.