Depresia din spatele starii de efervescenta

Uneori depresia pacientului se manifesta prin contrariul sau, printr-o stare de efervescenta. In aceste situatii ajunge la sedinte intr-o stare de binedispozitie care nu este argumentata de evenimentele recente. Uneori se traduce printr-o stare de nerabdare de a veni cat mai repede. Vocea este mai intensa decat de obicei. Dar aspectul cel mai important pare sa fie legat de o incapacitate de a sta locului. In sedinte acest lucru dispare de regula, iar cerintele dispozitivului de lucru impunandu-se si permitand o integrare a starii.

Intotdeauna, insa, aceasta dimensiune motrica pare sa fie importanta si decisiva in caracterizarea acestei situatii. Este ca si cum pacientul are mai multa energie decat ii este necesara si incearca sa o consume intr-un mod cat mai eficient. Energia nu este folosita, ci se incearca mai curand sa scape de ea.

Daca in starea de depresie Eul pare sa se simta invins, pierdut, retras, aici el pare sa invinga un inamic nestiut si sa se evidentieze astfel. Cei din jur sunt oarecum surprinsi placut de starea de binedispozitie care pare sa fii aparut brusc in comportamentul pacientului. Este oricum o surpriza chiar daca ia o forma de cearta sau de distractie.

Daca in depresie agresivitatea pare sa fie intoarsa spre propria persoana, in aceasta stare agresivitate pare mai curand orientata spre exterior, spre oameni, spre obiective si spre obiecte. Depresivul evolueaza spre extrema cealalta a depresiei. In fapt nu s-a schimbat nimic: situatia, suferinta, nemultumirea sunt aceleasi, dar pare sa existe expresia unei sigurante ca va fi bine. Adica atitudinea, sensul pare sa fi fost modificate.
 
Aceasta forma de expresie este tot partea depresiva care se manifesta astfel. Depresia este aceeasi si ea este in continuare simptomul. Experienta ne mai spune ca aceste stari de efervescenta nu tin. Sistemul psihic nu poate suporta un timp indelungat aceasta stare si se autoregleaza. Faptul ca a existat o asemenea situatie pare sa fie de multe ori refulat, uitat, omis. Cand starea de efervescenta nu mai apare, protagonistul o uita cu desavarsire, ceea ce ramane este senzatia ca a fost candva asa, uneori aceste stari sunt identificate ca alternante intre depresie si manie.

Cand are loc o despartire in cuplu, de exemplu, apare acest gen de efervescenta in care o persoana sau ambele par sa uite interesele lor si sa actioneze in conformitate cu niste idealuri. Ei actioneaza altfel decat si-ar dori daca i-ai intreba. Este necesara o asemenea alocare de energie pentru a putea sa produca o rupere in cuplu care nu este o despartire ci un act de agresiune pe care il numim rupere a relatiei. Dar nu vom gasi oare in actele lor aceleasi elemente depresive produse de pierderea obiectului?

Starea de efervescenta este mereu o stare temporara in care actiunile si actele unei persoane au o doza mare de imprevizibilitate. In aceste momente nu este cazul de a considera deciziile unei persoane ca fiind bune sau proaste ci principala lor analiza s-ar putea duce spre impulsivitatea lor.