Definitia fericirii

Ei bine, pana una alta, m-am hotarat sa traiesc. Sa vad cu ce se mananca viata asta, afara din perimetrul sigur, cunoscut si monoton, iar in calatoria mea, a inceput de-o vreme sa imi fie tot mai clar ce importanta majora are gandul. Gandul. Cu majuscula. Gandul este creator de realitate. „Eficienta” lui e  uimitor de simpla, tocmai prin complexitatea cu care opereaza. Gandul pozitiv te elibereaza de frici, te elibereaza de indoiala ca poate nu faci ce „trebuie” ori ce ti-e „dat”. Cu aceeasi forta insa, gandul poate fi unul destabilizator. Depinde cu ce valente alegi sa il investesti. El te poate pacali foarte usor ca unele lucruri sunt foarte greu de facut. E foarte simplu: daca gandesti ca iti va fi greu sa faci un anumit lucru, atunci, mai mult ca sigur ca iti va fi. 

E foarte interesant cum toate lucrurile astea imi pareau un soi de... fictiune mediocra pana nu demult, insa, la fel ca orice alt lucru din viata, a crede in acest mod de a fi este tot o chestiune de alegere. Cu alte cuvinte, am ales sa cred ca pot fi ceea ce imi doresc sa fiu, pentru ca am inceput sa cred in nemarginita putere a gandurilor mele.

Incercand sa raspund la intrebarea unui prieten foarte drag :„Ce este fericirea?”, am ajuns  intr-un mod destul de complicat de explicat la o concluzie legata de definitia fericirii. Ea, definitia, s-a insinuat subtil si clar, facandu-mi evident faptul ca in acel moment nu eram decat un „canal”  de comunicare, prin care fericirea a ales sa se defineasca in cuvinte. Am aflat, deci, ca Fericirea este Dragoste, Adevar, Armonie, iar restul... e apa. Asa cum spunea prietenul meu drag, aceasta ar putea fi la fel de bine si definitia vietii. Mi se pare absolut adevarat, pentru ca: Ce alta calatorie mai minunata decat Viata iti poate aduce... Fericirea?...