Sunt unii oameni care nu reusesc sa inteleaga ce inseamna sa fie asertivi. Ca nu inteleg asta poate constitui o problema. Si, daca nu inteleg, inseamna ca nici nu pot pune in practica, nu pot fi asertivi cu ceilalti. Poate ca nu merita efortul, cine stie…
Ai trecut prin atatea situatii neplacute in viata. Momente in care ai vrut sau ai fi putut sa iti manifesti dezaprobarea, frustrarea, plictiseala, neplacerea, dar n-ai facut-o. Sau, ai facut-o intr-o maniera asertiva, ca sa nu zicem umila. Ce inseamna asta? Ai fost mai mult decat respectuasa si diplomata, chiar daca ai simtit sa iti strangi de cat interlocutorul. Exagerez, fireste, pentru a sublinia starea aceea accentuata de disconfort, in care nu ii poti spune celuilalt ce gandesti de fapt, iar asta face totul si mai frustrant si deranjant.
Dai peste o persoana plictisitoare, care vrea sa iti povesteasca cu lux de amanunte ce i s-a intamplat ei, fara a tine seama de graba sau lipsa ta de interes. Sa o trimiti la plimbare, n-ar fi politicos. Sa ii spui ca nu te intereseaza sau ca te grabesti, la fel, n-ar pica tocmai bine. Si, pana sa gasesti formula perfecta prin care sa sistezi toate acele informatii cu care esti pur si simplu bombardata dar care NU TE INTERESEAZA, simti ca explodezi. Ei bine, imagineaza-ti o scala de la 1 la 10 sa zicem si, cu cat tensiunea din interiorul tau creste, pe timpul peroratiilor fara sens pe care “trebuie” sa le asculti, cu atat muta acul imaginar catre limita din dreapta, unde se afla 10.
Daca in toata enervarea asta reusesti sa te detasezi pentru cateva secunde, vei realiza ca raspunsurile tale, oricare ar fi ele, “traduse” de o persoana cu bun simt, reflecta de fapt exact ceea ce gandesti. Ca interlocutoarea ta se face ca nu vede, asta e alta problema.
Hai sa dau un exemplu, pentru a va ajuta sa intelegi mai usor despre ce e vorba.
Asta ar veni cam intre 3-4, pe scala mai sus propusa.
Cineva ma bombardeaza pur si simplu cu email-uri, in timp ce si discutam impreuna pe mess. Pe undeva, ma simt tentata macar sa deschid acele email-uri de la el. Pe de alta parte, as putea sa le aman pentru mai tarziu sau, sa le trimit direct in trash. Dar nu pot sa fac nici una, nici cealalta. Citesc, aproape in acelasi ritm cu el, email dupa email. La un moment dat imi vine sa ii zic: “simt ca suntem in connection, tu pasandu-mi email-urile pe care abia ce le-ai citit si comentand in acelasi timp pe mess”. Lucru foarte adevarat de altfel. Dupa care realizez ca remarca mea a fost ca un fel de periuta in van, pentru ca el continua sa faca acelasi lucru, de parca i-as fi sustinut activitatea. Nu realizeaza unda de sarcasm si oboseala din vorbele mele si merge mai departe. De unde eu realizez ca am nimerit pe dinafara si ca ori o iau de la capat, ori ies din “conexiune”, pentru ca am obosit si m-am plictisit.
Puteam foarte bine sa ii spun ceva de genul: Hai, lasa, ca mai vorbim si alta data, dupa ce reusesc sa citesc toate emails ce imi tot trimiti. Sau, pur si simplu: Opreste-te, nu imi mai trimite nimic. Nu am nici timp si nici chef sa ma uit pe toate astea, nici acum, nici mai tarziu. Dar asta nu ar mai fi fost deloc asertiv. Ci scurt si la obiect.
Ai trecut prin atatea situatii neplacute in viata. Momente in care ai vrut sau ai fi putut sa iti manifesti dezaprobarea, frustrarea, plictiseala, neplacerea, dar n-ai facut-o. Sau, ai facut-o intr-o maniera asertiva, ca sa nu zicem umila. Ce inseamna asta? Ai fost mai mult decat respectuasa si diplomata, chiar daca ai simtit sa iti strangi de cat interlocutorul. Exagerez, fireste, pentru a sublinia starea aceea accentuata de disconfort, in care nu ii poti spune celuilalt ce gandesti de fapt, iar asta face totul si mai frustrant si deranjant.
Dai peste o persoana plictisitoare, care vrea sa iti povesteasca cu lux de amanunte ce i s-a intamplat ei, fara a tine seama de graba sau lipsa ta de interes. Sa o trimiti la plimbare, n-ar fi politicos. Sa ii spui ca nu te intereseaza sau ca te grabesti, la fel, n-ar pica tocmai bine. Si, pana sa gasesti formula perfecta prin care sa sistezi toate acele informatii cu care esti pur si simplu bombardata dar care NU TE INTERESEAZA, simti ca explodezi. Ei bine, imagineaza-ti o scala de la 1 la 10 sa zicem si, cu cat tensiunea din interiorul tau creste, pe timpul peroratiilor fara sens pe care “trebuie” sa le asculti, cu atat muta acul imaginar catre limita din dreapta, unde se afla 10.
Daca in toata enervarea asta reusesti sa te detasezi pentru cateva secunde, vei realiza ca raspunsurile tale, oricare ar fi ele, “traduse” de o persoana cu bun simt, reflecta de fapt exact ceea ce gandesti. Ca interlocutoarea ta se face ca nu vede, asta e alta problema.
Hai sa dau un exemplu, pentru a va ajuta sa intelegi mai usor despre ce e vorba.
Asta ar veni cam intre 3-4, pe scala mai sus propusa.
Cineva ma bombardeaza pur si simplu cu email-uri, in timp ce si discutam impreuna pe mess. Pe undeva, ma simt tentata macar sa deschid acele email-uri de la el. Pe de alta parte, as putea sa le aman pentru mai tarziu sau, sa le trimit direct in trash. Dar nu pot sa fac nici una, nici cealalta. Citesc, aproape in acelasi ritm cu el, email dupa email. La un moment dat imi vine sa ii zic: “simt ca suntem in connection, tu pasandu-mi email-urile pe care abia ce le-ai citit si comentand in acelasi timp pe mess”. Lucru foarte adevarat de altfel. Dupa care realizez ca remarca mea a fost ca un fel de periuta in van, pentru ca el continua sa faca acelasi lucru, de parca i-as fi sustinut activitatea. Nu realizeaza unda de sarcasm si oboseala din vorbele mele si merge mai departe. De unde eu realizez ca am nimerit pe dinafara si ca ori o iau de la capat, ori ies din “conexiune”, pentru ca am obosit si m-am plictisit.
Puteam foarte bine sa ii spun ceva de genul: Hai, lasa, ca mai vorbim si alta data, dupa ce reusesc sa citesc toate emails ce imi tot trimiti. Sau, pur si simplu: Opreste-te, nu imi mai trimite nimic. Nu am nici timp si nici chef sa ma uit pe toate astea, nici acum, nici mai tarziu. Dar asta nu ar mai fi fost deloc asertiv. Ci scurt si la obiect.
Asigurarea... vaginului
You want the truth?
