Cum sa afli raspunsul la o intrebare

Vi s-a intamplat vreodata sa va aflati in fata unui ghiseu oarecare, pentru a obtine o simpla informatie, si sa plecati de acolo confuzi si needificati? Sau sa vreti sa cumparati ceva si sa cereti relatii despre produs, iar vanzatoarea sa va ignore sau sa va repeada?

Desi tindem sa dam vina pe celalalt, ca nu ne-a inteles, ca a fost rau intentionat, n-a avut rabdare cu noi sau pur si simplu nu a avut chef sa se ocupe de ce l-am rugat, exista si posibilitatea ca noi sa nu fi stiut cum sa ne adresam, cum sa formulam intrebari la care sa primim raspunsul dorit.

In primul rand, atitudinea noastra este nepotrivita. Atata timp cat ne prezentam in fata unui functionar public sau a unui vanzator, cu o atitudine umila, sovaitoare, nu facem altceva decat sa ii transmitem celui de la care asteptam un raspuns, cam acelasi lucru. Cu totii suntem complesiti de caldura, de stresul zilnic, de problemele care ne preseaza. Faptul ca ne aflam de o parte sau de alta a tejghelei/ghiseului, nu ne face mai deosebiti. Da, asteptam ca ei, cei care sunt platiti din banii nostri, ai contrinuabililor, sa ne fie de folos, sa ne raspunda la intrebari si sa ne serveasca. Si se poate ca ei sa stie face asta insa, prin atitudinea noastra gresita, ii influentam negativ si nu obtinem de la ei ce dorim.

Una e sa te adresezi unei persoane, ferm, prinvind-o drept in ochi (fara a te zgaiesti la ea, asa incat sa o sperii!), sa o saluti, daca e nevoie sa i te prezinti, si sa formulezi o intrebare clara si la obiect, si alta e sa te arati indecis, nesigur nici pe ce vrei sa afli de fapt. Cand lucrezi cu oameni si ii “rezolvi ca pe banda”,stand ore in sir in picioare, e firesc sa iti pierzi rabdarea cu cei care nu stiu exact ce vor. Da, ma refer la cei de la care asteptam sa ne ajute, sa ne informeze.

Asa incat, pentru a evita pierderea de timp (a noastra in primul rand!), este indicat sa ne informam inainte referitor la ce acte sau informatii avem nevoie si, sa cerem relatii doar pentru ce nu suntem edificati.

Inca o greseala comuna, destul de des intalnita, este formula de adresare, cuvintele de inceput. Auzim adesea prin magazine, la diferite ghisee, ceva de genul: “Nu va suparati…”. De ce respectiva persoana ar trebui sa se supere ca este solicitata sa isi faca datoria?? In definitiv, de aia se alfa acolo. Si, chiar din contra, cel care vinde ar trebuie sa fie multumit ca i-am intrat in magazin, gata sa ii cumparam produsele. Mai ales in ziua de astazi!

Si de ce este nevoie sa ii tratam de jos in sus, pe cei pe care ii apelam, ca si cum ar ocupa o pozitie autoritara fata de noi? In definitiv, ei sunt platiti exact pentru asta – pentru a ne servi pe noi, cu diverse produse sau informatii.

Si o alta greseala folosita in astfel de conversatii: “Nu-i asa ca…?”, “N-aveti, nu-i asa…?”, “Nu stiti, nu-i asa…?”. Pai daca noi le spunem dinainte ca NU, atunci ei nici nu se vor mai sinchisi sa ne fie de folos. Sau, daca lucrurile stau pe dos, vor simti ca fac un efort sa ne serveasca. Procedand astfel, nu facem decat sa ne ingreunam inutil situatia, sa ne facem un deserviciu. Cel mai simplu e sa intrebam direct ce avem nevoie sa aflam, fara sa “ajutam” sau sa sugeram un raspuns, pe care de altfel ne temem sa-l primim.

Cand vom reusi sa schimbam aceasta atitudine, ne vom dezobisnui de acest stil umil de abordare, ceilalti vor incepe sa ne respecte ceva mai mult si sa ne trateze asa cum meritam. Iar atunci, nu vom mai pleca nemultumiti dintr-un magazin, sau din fata unui functionar oarecare. Depinde numai de noi; de atitudinea noastra.