Chiar, cum e sa nu ai radio, televizor sau telefon mobil? Ca sa nu mai zic de internet! Sa nu aflii si sa nu stii ce se intampla in lume? Sa nu fii informat despre multele “adevaruri” servite in forma dorita de unii? Ma uitam la un film despre razboi si, la un moment dat, se anunta prin radio ca aliatii au debarcat in Franta. Pentru americani, asta era singura modalitate de a fi afla ce se intampla in Europa, altfel n-ar fi avut cum sti. Cu ce le schimba asta viata lor, celor de peste ocean? La modul concret vorbind.
Asa am stat cu totii lipiti de ecranele televizoarelor in septembrie 2001, urmarind fara sa stim un soi de spectacol macabru, pus in scena de inca nu stim cine si de ce. Ma gandeam la orele pierdute aiurea in fata televizoarelor, asteptand sa aflam…”realitatea”. Cred ca, in adancul fiintei noastre, stim cu totii ca suntem mintiti si manipulati dar, ca intr-o pornire oarecum masochista, acceptam acest lucru si uneori chiar il cautam.
Sincer vorbind, viata noastra, a indivizilor luati separat, nu e direct afectata sau influentata de ce se intampla la mii de kilometrii distanta. Ce ne intereseaza cu adevarat sunt modificarile aduse in viata noastra de cei pe care i-am pus sa ne reprezinte si, de urmarile deciziilor lor. Ce taxe avem de plata, ce acte avem nevoie pentru…
Va aduceti cumva aminte cand a fost ultima data sa fi auzit la stiri o informatie buna, frumoasa, care sa va bucure, sa va schimbe viata intr-un mod pozitiv? Poate doar stirile ce tin de domeniul cultural-educativ. Oare stirile, pentru noi, oamenii de rand, doar asta sa insemne? Ce va mai fi rau sau si mai rau de acum inainte?
Un barbat a ales, numai din motive de el stiute, sa isi paraseasca job-ul si familia si sa plece in lume. Si-a facut o alta familie, si-a gasit un alt rost. Ce-a de-a doua sotie nu a stiut nimic timp ani de zile si au fost cu totii fericiti. Cand adevarul a iesit la iveala, vietile tuturor au fost date peste cap. Cui i-ar fi fost mai bine sa nu se afle niciodata adevarul? Poate doar lui, barbatului respectiv.
Ce alegem sa aflam? Sa stim? Ce hotaram ca ne este de folos si pe ce criterii facem asta?
Intr-o zi, cineva m-a intrebat numele unei localitati in care mergeam adesea. I-am spus ca nu stiu inca numele locului. S-a mirat si m-a privit cumva de sus, dispretuitor. “Cum domnule sa mergi acolo atat de des si sa nu stii cum se numeste locul respectiv?” Ei bine, i-am raspuns, cand acea informatie imi va fi cu adevarat de folos, probabil ca o voi retine. Cu alte cuvinte, atunci cand informatia are valoare adaptativa pentru noi, ne este de folos si ne ajuta la ceva, atunci o retinem.
Probabil ca unul dintre motivele pentru care n-am fost niciodata buna la istorie si retinut date a fost tocmai faptul ca, in adancul meu, simteam ca unele lucruri nu sunt tocmai adevarate. Si atunci? De ce sa retii lucruri distorsionate sau care nu-ti ofera nicio certitdudine ca asa s-au petrecut?
Cred ca vi s-a intamplat si voua, adesea, sa mergeti pe anumite strazi, sa le cunoasteti foarte bine, dar sa nu le fi retinut denumirea. Sau, chiar daca stiti cum le cheama, nu cunoasteti personalitatea dupa care au fost denumite. Si nu puteti trai din cauza asta? Ei nu! Si inca cum!!
Primim inca e-mails din acelea pe care TREBUIE sa le trimitem mai departe ca nu stiu ce se intampla daca nu o facem. In primul rand, in proportie de 85% sunt informatii nefolositoare, cu care suntem pur si simplu agresati chiar de rudele, prietenii sau cunostintele noastre. Daca noi intre noi ne facem asa ceva, atunci n-avem de ce sa ne plangem de mass media?
Aud tot mai multa lume ca refuza sa se mai uite la stiri. Suntem bombardati pur si simplu cu informatii parca strigate, alergate, gata sa ne puna si pe noi pe fuga, sa ne sperie, sa ne dezechilibreze, sa ne creeze panica. Suna acum! Trimite sms! Participa la… Oare chiar vrem sa facem asta, cu adevarat?
Nu sunt de parere sa ramanem insensibili la ce se intampla in lume, la ce li se intampla oamenilor in general, dar nu gasesc de cuvinta sa fiu obligata a “inghiti” pur si simplu informatii care nu imi sunt absolut deloc necesare. Si atunci, ca intr-un gest de bun simt fata de mine in primul rand, imi triez si imi aleg ceea ce simt eu ca am nevoie sa retin.
Asa am stat cu totii lipiti de ecranele televizoarelor in septembrie 2001, urmarind fara sa stim un soi de spectacol macabru, pus in scena de inca nu stim cine si de ce. Ma gandeam la orele pierdute aiurea in fata televizoarelor, asteptand sa aflam…”realitatea”. Cred ca, in adancul fiintei noastre, stim cu totii ca suntem mintiti si manipulati dar, ca intr-o pornire oarecum masochista, acceptam acest lucru si uneori chiar il cautam.
Sincer vorbind, viata noastra, a indivizilor luati separat, nu e direct afectata sau influentata de ce se intampla la mii de kilometrii distanta. Ce ne intereseaza cu adevarat sunt modificarile aduse in viata noastra de cei pe care i-am pus sa ne reprezinte si, de urmarile deciziilor lor. Ce taxe avem de plata, ce acte avem nevoie pentru…
Va aduceti cumva aminte cand a fost ultima data sa fi auzit la stiri o informatie buna, frumoasa, care sa va bucure, sa va schimbe viata intr-un mod pozitiv? Poate doar stirile ce tin de domeniul cultural-educativ. Oare stirile, pentru noi, oamenii de rand, doar asta sa insemne? Ce va mai fi rau sau si mai rau de acum inainte?
Un barbat a ales, numai din motive de el stiute, sa isi paraseasca job-ul si familia si sa plece in lume. Si-a facut o alta familie, si-a gasit un alt rost. Ce-a de-a doua sotie nu a stiut nimic timp ani de zile si au fost cu totii fericiti. Cand adevarul a iesit la iveala, vietile tuturor au fost date peste cap. Cui i-ar fi fost mai bine sa nu se afle niciodata adevarul? Poate doar lui, barbatului respectiv.
Ce alegem sa aflam? Sa stim? Ce hotaram ca ne este de folos si pe ce criterii facem asta?
Intr-o zi, cineva m-a intrebat numele unei localitati in care mergeam adesea. I-am spus ca nu stiu inca numele locului. S-a mirat si m-a privit cumva de sus, dispretuitor. “Cum domnule sa mergi acolo atat de des si sa nu stii cum se numeste locul respectiv?” Ei bine, i-am raspuns, cand acea informatie imi va fi cu adevarat de folos, probabil ca o voi retine. Cu alte cuvinte, atunci cand informatia are valoare adaptativa pentru noi, ne este de folos si ne ajuta la ceva, atunci o retinem.
Probabil ca unul dintre motivele pentru care n-am fost niciodata buna la istorie si retinut date a fost tocmai faptul ca, in adancul meu, simteam ca unele lucruri nu sunt tocmai adevarate. Si atunci? De ce sa retii lucruri distorsionate sau care nu-ti ofera nicio certitdudine ca asa s-au petrecut?
Cred ca vi s-a intamplat si voua, adesea, sa mergeti pe anumite strazi, sa le cunoasteti foarte bine, dar sa nu le fi retinut denumirea. Sau, chiar daca stiti cum le cheama, nu cunoasteti personalitatea dupa care au fost denumite. Si nu puteti trai din cauza asta? Ei nu! Si inca cum!!
Primim inca e-mails din acelea pe care TREBUIE sa le trimitem mai departe ca nu stiu ce se intampla daca nu o facem. In primul rand, in proportie de 85% sunt informatii nefolositoare, cu care suntem pur si simplu agresati chiar de rudele, prietenii sau cunostintele noastre. Daca noi intre noi ne facem asa ceva, atunci n-avem de ce sa ne plangem de mass media?
Aud tot mai multa lume ca refuza sa se mai uite la stiri. Suntem bombardati pur si simplu cu informatii parca strigate, alergate, gata sa ne puna si pe noi pe fuga, sa ne sperie, sa ne dezechilibreze, sa ne creeze panica. Suna acum! Trimite sms! Participa la… Oare chiar vrem sa facem asta, cu adevarat?
Nu sunt de parere sa ramanem insensibili la ce se intampla in lume, la ce li se intampla oamenilor in general, dar nu gasesc de cuvinta sa fiu obligata a “inghiti” pur si simplu informatii care nu imi sunt absolut deloc necesare. Si atunci, ca intr-un gest de bun simt fata de mine in primul rand, imi triez si imi aleg ceea ce simt eu ca am nevoie sa retin.
Cat de des stati de vorba?
Cadouri pentru copii
