Cat de des stati de vorba?

Stim cu totii ca barbatilor nu le place sa stea de vorba, sa-ti puna sentimentele sau gandurile in cuvinte. Ei sunt oameni de actiune, care rezolva probleme in mod logic si rational, fara prea multe cuvinte. Mai rar dai peste un barbat care se aseaza la o sueta si incepe sa vorbeasca despre sine.

Am observat ca, multe cupluri in care lucrul asta se intampla, au mai putine probleme si neintelegeri. In definitiv, daca tot ni “s-a dat” darul vorbirii, de ce sa nu-l folosim, nu? E greu sa faci complet abstractie de trecut si sa nu te gandesti la viitor. Dar, daca suntem suficienti de sinceri cu noi, realizam ca traim la timpul prezent. Acest hic et nunc, aici si acum, face parte din viata noastra. Ai gresit sau ti-a gresit cu ceva, discuta imediat lucrul asta; nu lasa acolo, sa se adune, pentru viitoarea cearta, ca sa ai ce pune pe tapet. Invata sa spui: imi pare rau, te rog iarta-ma. Si invata-l si pe el sa foloseasca aceste cuvinte.

Si, fireste, e valabila si cealalta varianta: ai facut ceva care sa-l bucure, sau el tie, notati lucrul asta, puneti-l in cuvinte. Si asa, oamenii se simt destul de neapreciati si neincurajati. Macar la voi in cuplu, lucrurile pot sta altfel; iar asta depinde doar de voi doi.

Cand apar probleme intr-un cuplu, de obicei femeia e cea care le sesizeaza, care se simte afectata. Daca el nu se simte vinovat cu nimic, nu considera ca gresteste cu ceva, atunci nici nu va voi sa stea de vorba despre acele lucruri. Chiar daca se agraveaza lucrurile intre voi, de mers la un consilier marital nici nu poate fi vorba. Cum sa stie “ala” ce aveti voi nevoie? Cum poate sa va rezolve el problemele, daca voi nu reusiti?

Daca el nu este obisnuit sa vorbeasca, asta nu inseamna ca nu poate sa invete sa o faca. Toti oamenii simt la un moment dat sa vorbeasca cu celalalt, sa-I spuna celui cu care traiesc mai ales, ce simt si gandesc, ce ar vrea sa faca sau ce au facut deja. Doar ca unii nu au suficient curaj sau nu stiu cum sa o faca. A vorbi despre propriile sentimente, in acceptiunea multor barbati, e un semn de slabiciune. Oare chiar asa sa fie? Le foloseste sa fie sau sa faca pe durii, sa fie nefericiti si sa le nefericeasca si pe femeile cu care traiesc? Foloseste cuiva aceasta parere de duritate si omnipotenta?

A spune lucrurilor pe nume, a discuta despre ce se intampla intr-un cuplu, nu e nici asa greu si nici rau nu poate fi.

- Chiar crezi ca era nevoie sa o intepi pe Magda, referitor la fostul ei prieten?
- Nu, dar nu m-am putut abtine sa n-o fac. In definitiv, e si vina ei.
- Poate ca e, dar nu ai cum judeca tu treaba asta.
- Da, cred ca ai dreptate. Imi pare rau.
- Da, cred ca e cazul sa-ti para rau. Poate ca asta o sa te ajute ca data viitoare sa te gandesti putin mai mult inainte de a manifesta astfel de rautati gratuite.


- Ai mancat toate bomboanele de ciocolata?
- Imi pare rau, dar chiar aveam chef de ceva dulce.
- Da, inteleg ca ai avut chef, dar chiar pe toate? Nu puteai sa imi lasi si mie macar una?
- Nici nu mai erau asa multe…
- Ok, hai sa vedem cum putem repara treaba asta.
- Eu nu vad decat o singura solutie: ma imbrac si ma duc sa iau ceva dulce.

Iti vine mai usor sa vorbesti despre problemele pe care le ai cu partenerul tau cu o prietena, cu mama sau cu o persoana straina? Intreaba-te de ce si daca e firesc asa. Daca nu e mai simplu si mai direct sa gasiti solutii impreuna, la problemele Voastre.