Ce trebuie sa gandesti atunci cand faci sport?

M-am gasit pusa in fata unei dileme "sportivo-psihologice", ca sa spun asa. Am un ritual de antrenament pe care il execut in fiecare saptamana, in care se regasesc cateva calupuri de exercitii dificile si solicitante. Unele dintre ele ar fi cele 50 de abdomene regasite in cadrul unui antrenament. Nu sunt o mare sportiva si nici la efort indelung nu prea reusesc sa ma supun, adica in opinia mea unor torturi fizice care sa egaleze un numar de 200-300 de abdomene, vreo suta de flotari si vreo ora de alergatura continua. Pentru mine, si terminarea ciclului de 50 de abdomene reprezinta un record personal. Dar fiecare dupa puterile sale, in cazul de fata, unele usor secatuite! Deja sunt obisnuita ca de pe la 35 incolo sa simt cum fiecare particica a corpului meu refuza sa mai faca vreo miscare....si atunci imi vin  in minte tot felul de exemple care sa ma motiveze: prietena x face 200 pe zi; y se duce zilnic la sala; nu sunt o delasatoare defel, inca un pic si gata si multe astfel de ganduri care ma ajuta sa pot executa inclusiv a 50-a miscare!

De cate ori nu te-ai regasit si tu in postura de a nu-ti termina antrenamentul din cauza ca pur si simplu ai simtit ca cedezi!  "Sunt la a 48-a flotare si simt ca cedez - targetul meu de azi este de minim 60. Cum sa il ating? Ce sa gandesc ca sa ajung la finish? Nu este prima oara cand cedez la mijlocul antrenamentului sau spre finish”. Cand intampini astfel de ezitari este bine sa iti gasesti resortul potrivit pentru a continua. Am intrebat-o si pe Carmen Todor , specialist in programare neurolingvistica, care are si blog pe Feminis.ro, unde te imvata "Pasi siguri catre fericire" si mi-a indicat cateva directii de urmat pentru a-mi putea executa antrenamentul cap-coada, si pentru a aspira, de ce nu, la mai mult.

Carmen crede ca mai multe aspecte sunt de luat in considerare. Iata 10 dintre ele!

1.  "Am ales cea mai potrivita forma de intretinere, pentru mine?"  Este esential ca abordarea sa fie cea pe care simti ca ai putea-o integra cel mai usor: poate fi fitness, aerobic, dans, gimnastica simpla facuta acasa, utilizarea unor diferite aparate, pilates, yoga, stretching, tai chi etc. Primul pas mi se pare imperios sa fie acesta: gandeste-te bine ce alegi - vrei sa fie ceva foarte dinamic sau mai bland, cu sau fara muzica, vrei sa mergi intr-un grup sau sa faci asta la tine acasa?

2. Apoi, clarifica-ti de ce ai vrea sa faci asta:
     
- e musai, pentru ca deja ai probleme: te-ai ingrasat, gafai cand urci scarile :)
     
- e doar o dorinta de a te mentine in forma sau frumoasa, de a preveni imbatranirea sau problemele de sanatate?
     
- ai nevoie sa descarci din tensiune sau stres?
     
- vrei sa te binedispui sau sa te incarci cu energie?
     
- crezi ca ar fi bine sa te obisnuiesti sa fii mai disciplinata?

 - ar fi o buna ocazie de socializare? (acolo unde e cazul, desigur)

Odata aceste lucruri stabilite, poti merge mai departe.

3. Fa tot ce poti ca ambianta sa fie cat mai placuta!

4. Vizualizeaza clar scopul tau (ce vrei sa obtii) si reaminteste-ti asta, atunci cand simti ca ai uitat/obosesti sau te apuca lenea. Sau iti poti chiar aseza, la vedere, in timp ce faci ceea ce faci, o imagine foarte inspirata si motivanta - de exemplu, o femeie cu o silueta asa cum ti-o doresti si pe a  etc

5. Concentreaza-te pe ceea ce faci: simte miscarile, placerea sau destinderea care pot apare. Daca incepi sa te gandesti la cu totul altceva, sunt sanse mari ca mintea sa isi piarda interesul pentru gimnastica.

6. Cand e cazul si daca se poate, numara cu voce tare (de exemplu, cand mai ai de facut ultimele 20 de abdomene)

7. Gandeste-te si la ce anume te-ar motiva: ce ar trebui sa iti spui, pentru a te incuraja si sustine? Ca meriti? Ca trebuie? Ca poti? Ca nu esti mai-nu-stiu-cum decat cei care reusesc sa faca miscare, in mod regulat?

8. Recompenseaza-te periodic, atunci cand meriti!

9. Roaga-ti prietenii, partenerul sau familia sa te sustina - poate se mai gaseste cineva dornic sa te incurajeze?  :)

10. Ia-o ca pe o distractie si, cand iti vine sa te intrebi "Da' de ce as mai face asta?...", raspunde-ti: " De ce nu?!..."

Si daca toate acestea nu sunt suficiente, atunci incearca sa preiei exemplele altora pentru a le adapta nevoilor sau, mai degraba, personalitatii tale. Iata cateva exemple de 'mantre'...de prin lume adunate si de prin experiente impartasite. Facem un rezumat si evidentiem principalele idei motivationale pe care se bazeaza femeile in exercitarea antrenamentelor.

- majoritatea pun accent pe "mai pot!" si pe deplasarea limitelor spre mai mult; niciodata nu spun "nu mai pot, chiar daca simt asta...mereu imi repet 'inca una', si dupa aceea iar 'inca una', si la un moment dat nici nu simt cand mi-am terminat programul"

- de asemenea, crearea unui portret al corpului mult visat si mentinerea lui pe durata intregului exercitiu sau antrenament ajuta foarte mult, mai ales ca ceea ce executi reprezinta o parte din acel tablou: "ma imaginez mereu in diverse tinute si mai ales in costum de baie sau intr-o lenjerie deosebita si trag si mai tare pentru a ajunge cat pot de repede (dar sanatos) la corpul mult visat"

- "nu ma uit niciodata la ceas din 5 in 5 minute, aveam prostul obicei de a aface acest lucru, dar nu ca sa scap de antrenament, ci mai degraba de teama sa nu ratez unele intalniri sau sa nu intarzii la vreo programare pe undeva - pana mi-am dat seama ca nu ajuta cu nimic, ba dimpotriva ...ma streseaza si ma face sa nu mai execut corect exercitiile si sa le abandonez rapid; de aceea mi-am gasit in agenda doua ore pe saptamana in care sa ma eliberez de toate grijile si sa ma concentrez la sport. It works!"

- "inainte de a ma apuca de antrenament, imi spun: daca ma apuc, o sa il duc pana la capat indiferent ce ar fi! Daca tot ma apuc de o treaba, imi place sa o si termin si atunci ma implic 100% in ceea ce fac. Mai am momente in care vreau sa plec la mijlocul antrenamentului si ma gandesc adesea la un lucru poate ciudat: cum ar fi sa mi se ia din fata portia preferata de mancare, atunci cand sunt abia pe jumatatate saturata? Nu prea placut, oricum! Asa si cu sportul, refuz jumatatile de masura!"

-"de obicei, cand mananc tot felul de bunatati care imi adauga kilograme in plus, ma gandesc ca o sa le dau jos la urmatorul antrenament, plusand pe ici, pe colo. Cand ma vad in fata antrenamentului, uit promisiunea facuta atunci cand am savurat croissant-ul si am tendinta sa renunt, dar odata ce mi-am adus aminte de respectiva depasire a limitei caloriilor, imi dau seama ca imi sta pe creier cateva zile, daca nu execut atunci macar 10 abdomene in plus sau 5 minute pe banda de alergare peste ceea ce fac de obicei. E ca un pitic pe creier care nu numai ca ma lasa sa-mi duc la bun sfarsit antrenamentul, dar care mai si pluseaza"

- "m-am bagat in asta, atunci renuntarea nu reprezinta o optiune pentru mine...nu exista persoana care sa nu poata face x abdomene, iar eu nu fac exceptie de la regula. Deci, sa facem!"