Ce fel de copil interior te reprezintă şi cum să îl vindeci pentru o viaţă mai bună

Dacă porneşti de la premisa că acest copil interior este o noţiune ce descrie acea latură a ta care prezintă uneori trăsături şi gânduri puerile, eşti cât se poate de departe de adevăr şi, implicit, de starea de bine pe care ţi-ai dori să o ai constant.

Copilul interior este un aspect al subconştientului şi reflectă aspectele pozitive şi negative ale individului din perioada copilăriei. Nevoile nesatisfăcute, emoţiile suprimate, cât şi inocenţa specifică vârstei respective, împreună cu entuziasmul şi creativitatea nestăvilite, există încă undeva în interiorul tău.

Emoţiile reprimate sunt cel mai important aspect al copilului interior, întrucât fac trimitere la toate acele lucruri care ţi-au fost impuse într-o perioadă în care existenţa ta gravita în jurul dorinţei de a primi afecţiune şi atenţie. În urma acelor aspecte impuse, individul ajunge să înveţe că poate primi ceea ce îşi doreşte numai dacă se conformează regulilor impuse.

În ciuda faptului că aceste constrângeri sunt benefice, pentru ca individul să poată înţelege că există limite ce necesită a fi respectate pentru a putea socializa şi funcţiona la parametri optimi, copilul interior rămâne adesea agăţat de sentimente precum tristeţea, furia şi durerea provocată de faptul că a fost respins, că i-a fost refuzată în repetate rânduri nevoia de afecţiune şi atenţie.

"Nu poţi să spui mereu ce îţi trece prin minte!", "Nu ştiu cu cine semeni aşa de..." - Acestea sunt doar două exemple simple de situaţii în care copilul se simte constrâns şi în acelaşi timp respins de către părinţi. Încercarea de a regăsi acest copil interior presupune a aduce la lumină aceste sentimente reprimate, astfel încât să poţi identifica factorii care stau la baza unor dificultăţi pe care le întâmpini ca adult.

Cum vindeci copilul interior

1. Adu-ţi aminte de copilărie

Fă-ţi timp şi pătrunde cu mintea în perioada copilăriei. Poţi face asta întocmind o listă cu lucrurile care îţi aduceau bucurie când erai mică. Retrăieşte aceste experienţe ca şi când s-ar întâmpla în prezent.

2. Identifică tipologia copilului interior

• Copilul abandonat - acest copil rezultă din lipsa de atenţie primită din partea părinţilor. Poate fi vorba fie despre părinţi prea ocupaţi sau chiar despre cazuri severe, în care au fost implicate forme de abuz.
• Copilul jucăuş - acest tip este cât se poate de sănătos, însă cel mai adesea trecut cu vedere la maturitate. Mai ţii minte când te-ai jucat ultima oară, când ai fost spontană şi te-ai distrat fără să resimţi vină, ruşine sau anxietate?
• Copilul temător - acest personaj a primit numeroase critici şi anxietatea îl sufocă, fiindcă are mereu nevoie de aprobarea celor din jur.

3. Scrie-i o scrisoare copilului interior

Scrie-i ce-ţi trece prin cap, de la mulţumiri pentru atitudinea lui mereu jucăuşă şi curioasă, până la scuzele meritate de copilul care a fost mereu lăsat de izbelişte.

4. Fii atentă la ceea ce simţi

Fă un exerciţiu de imaginaţie şi întreabă-te ce l-ar face fericit pe copilul tău interior, după care fii atentă la felul în care te simţi pe parcursul zilei respective. Copilul interior îţi va transmite exact ceea ce îţi trebuie pentru a te echilibra.

5. Evită criticile excesive

Una dintre provocările majore ale acestui exerciţiu constă în a depăşi senzaţia că e ridicol să discuţi cu acest personaj pe care poate că abia îl mai poţi desluşi sub greutatea grijilor cotidiene. Această senzaţie apare din cauza criticului tău interior, pe care de cele mai multe ori îl asculţi în detrimentul copilului care are în egală măsură nevoie de atenţie. Toate aceste voci interioare merită a fi ascultate, fiindcă doar aşa îţi poţi oferi şansa de a-ţi schimba viaţa în mod pozitiv.