Ce faci atunci cand ti se propune sa preiei fraiele rubricii de blog a site-ului pentru care scrii de doi ani?

Respiri usor in timp ce inima o ia la goana, incerci sa nu te lovesti in timp ce sari in sus de bucurie, dupa care iti dai seama ca ai 22 de ani si ca acesta este primul pas mare pe care il vei face pe drumul carierei tale. Zambesti si te lasi cuprinsa de idei, de motivatie si de inspiratie. Iti aduci aminte cum acum 10 ani ai inceput sa scrii, timid si totusi nu stangaci, cum te bucurai de fiecare data cand meritele iti erau recunoscute in cadrul diverselor concursuri de literatura si cum, visatoare, te vedeai autoare cunoscuta si recunoscuta de romane. Apoi ai crescut si ai inceput sa cochetezi cu politica, ai dat la Facultatea de Filosofie, la specializarea Studii Europene si Relatii Internationale si umpleai pagini de eseuri si referate, asteptand cu sufletul la gura sa iti fie recunoscute meritele pentru pasiunea ce o insuflai in fiecare cuvant scris.

Un astfel de moment a existat inca din primul semestru de facultate, cand profesorul de filosofie greaca mi-a apreciat stilul de scris, recomandandu-mi sa fiu insa "ca o amazoana" de acum incolo si sa indraznesc sa imi scriu parerile mai puternic, mai sigur. De atunci asta incerc sa fac si asta incerc sa transmit: putere, incredere si feminitate.

Am crezut intotdeauna ca sunt datoare sa vreau, dar mai ales sa pot sa devin o voce auzita intr-o lume a barbatilor; o voce care totusi ramane blanda si calma, in timp ce se impune. Asa ma vad pe mine si asa vad si cititoarele feminis: amazoane (puternice, increzatoare si capabile)!

Va rog pe voi, dragele mele, sa imi fiti alaturi in aceasta noua etapa, sa imi fiti prietene si confidente, sa dezbatem lucrurile cu adevarat importante, sa gasim solutii pentru problemele ce nu ne dau pace si sa reusim impreuna sa demonstram ca putem sa facem tot ceea ce vrem!