Ce facem cu cadourile?

Acum, in prag de sarbatori, toata lumea incepe sa se gandeasca la cadouri. Cadouri pentru Mos Nicolae (care tocmai a fost ieri), cadouri de Craciun, cadouri de Anul Nou, cadouri de zile aniversare sau onomastice. Cu totii ne bucuram cand primim cadouri. Ma rog, cadouri care sunt pe gustul nostru, la care ne-am gandit si pe care le-am asteptat. Ne plac si surprizele, cele placute, fireste.

Ce facem insa cu darurile pe care le primim si care nu ni se potrivesc? O bluza mult prea mare sau cu o culoare pe care nu o agream nicicum; o carte care nu ne intereseaza, pe care o avem si am si citit-o; un parfum cu care nu ne-am inteles niciodata, s.a.m.d.

Sunt unele tari in care astfel de cadouri se pot returna magazinului si/sau schimba cu altceva. La noi insa, nu e inca “obiceiul” asta. Si atunci? Le dosim intr-un sertar de dulap? Le dam drept cadouri, mai departe? Sau pur si simplu le aruncam la cos? Da, asta suna mult prea crud.

“Mosul” le pune sub brad, dar alea sunt alt fel de cadouri. De cele mai multe ori, pentru copii.

Cei mai multi oameni, cand fac un cadou cuiva, pun suflet. In primul rand cunosc persoana, stiu ce preferinte are, ce ii lipseste si ce ar bucura-o. Si, tinand seama de toate astea, nu au cum sa dea gres.

Treaba asta, cu cadourile, e foarte delicata. Sa zicem ca primesti un cadou de la cineva care abia asteapta sa il deschizi si sa iti vada reactia. Cum sa iti ascunzi dezamagirea, daca nu iti face nici o placere ce ai primit? Daca cel/cea care ti-a facut darul e o persoana apropiata, poate poate iti da mana sa ii zici: “Asa ma stii tu pe mine? Sa imi placa asa ceva?”. Acum, sa fim sinceri, daca tu nu te-ai suparat prea tare de ce ai primit, nici persoana cu pricina nu ar avea de ce sa se supere, nu-i asa?!?

Mai complicat e cu cadourile pe care le…pastrezi doar. Dupa care, le faci cadou, mai departe, altcuiva. Ideea e sa nu le dai cuiva din anturaj, care cunoaste persoana de la care ai primit cadoul. E putin probabil sa nu iasa la iveala “schimbul”, si sa nu iasa o incurcatura.

Desi, daca stam sa nu e gandim bine, darul e dar, iar dupa ce l-ai primit, e treaba ta ce faci cu el. Si, orice ai alege, nu inseamna ca e in intentia ta sa jignesti persoana care ti l-a daruit. E dreptul tau sa decizi ce faci cu el, cu cadoul, dupa ce l-ai primit. Spun asta pentru ca, sunt unele persoane care “iti baga pe gat” unele lucruri, drept cadouri, dupa care se asteapta si iti impun chiar sa le porti, sa le folosesti. Intelegi ca a fost placerea lor sa daruiasca, dar nu e obligatia ta sa le folosesti. Din nefericire, astfel de persoane nu inteleg lucrul asta. Si asta pentru ca, ce fac ele de fapt, se numeste manipulare si dorinta de control.

Nici prea multe cadouri nu sunt bune. Prea multe de la aceeasi persoana. Cadourile au si ele, rostul lor, ocaziile la care se ofera. Cand vin fara o motivatie clara (un eveniment, o sarbatoare, o aniversare), atunci au o motivatie ascunsa. Iar de astfel de cadouri e bine sa ne ferim. Pentru ca nu stim exact ce atrag dupa ele. Ce o sa ne ceara in schimb respectiva persoana, dupa atata darnicie. Fie ca putem sau nu oferi si noi, e mult mai bine si mai corect sa stim din start la ce sa ne asteptam. Pentru a putea fi noi cei care decidem ce vrem sa facem.

Astfel de persoane, care functioneaza dupa modelul pasiv-agresiv, iti ofera la inceput cat mai mult, dupa care incep sa strige dupa tine: “Vezi! La cate ti-am dat si am facut pentru tine, uite cum ma rasplatesti!”. Singura metoda de aparare fata de astfel de persoane consta in a le spune sincer si direct: “A fost alegerea ta sa daruiesti, sa oferi. Eu nu ti-am cerut nimic nici inainte si nici dupa.