Cum arata un divort?

Urat, cum sa arate!? Ca orice despartire, de altfel. Poti sa te desparti si in termeni “buni”, dar greu tot iti e. In primul rand, pentru ca te-ai obisnuit intru catva cu persoana cealalta. S-au creat niste obiceiuri impreuna, un ritm, o relatie. In mod ciudat, nu prea ne invata nimeni cum sa ne facem o relatie si, cu atat mai putin, cum sa o incheiem, cum sa ii punem punct. Asta e unul din lucrurile pe care le facem mai mult singuri si face parte din experienta noastra de viata.

De ce ajungem la divort? Poate pentru ca nu am deschis ochii bine, inainte de nunta. Nu cred ca ne ajuta prea tare sa dam vina pe celalalt. Intr-un cuplu sunt doi si fiecare are partea lui de vina. Asa cum a fost si cu partea lui de dragoste. Am auzit adesea spunandu-se ca intr-un cuplu, unul iubeste mai mult decat celalalt. Oare cum poti contabiliza lucrul asta? Pentru ca, daca stam sa ne gandim bine, cel care “se ofera” sa dea mai mult, e mai implicat, iubeste mai “tare”, de fapt, cere prin acest fel de a fi mai multa dragoste. Acum depinde de partenerul lui daca intelege lucrul asta. Cei mai multi se multumesc sa primeasca si sa se bucure de asta. Mai ales daca asa au fost invatati si acasa, in familia lor, atunci nici nu se obosesc prea tare sa dea la schimb.

Si nu ai cum stii, atunci cand ajungi in fata altarului, ca promisiunile facute vor tine intr-adevar “pana ce moartea ne va desparti”. Dar ne place sa credem lucrul asta. Mai ales atunci, cand suntem indragostiti, ne simtim tineri si infailibili. Probabil ca se intampla cam ce se intampla si la nastere: habar nu avem in momentele alea ca, intr-o buna zi, vom si muri. Sau poate de aia urlam asa, ca din gura de sarpe?!?

Oare cum am reactiona daca, in timpul slujbei de la nunta, sau la primarie sa zicem, preotul sau primarul ne-ar pune in vedere faptul ca, la un moment dat, s-ar putea sa ne si despartim??? Cred ca doar un cinic, gen Nietsche ar fi in stare sa guste si sa inteleaga asa ceva. Si tot o persoana cu multa deschidere la minte ar fi in stare sa inteleaga rostul si momentul alegerii unui astfel de avertisment.

E bine sa traiesti clipa, e bine sa faci alegeri in viata. Chiar daca ajungi sa regreti parte din hotararile luate, stii si simti ca la momentul respectiv asta ai vrut sa faci, asta te facea fericit.

Ce inseamna de fapt un divort? Anularea unor promisiuni, a certitudinii unui cuplu, renuntarea la convietuire, la a mai simti ceva pentru celalalt. Si multe alte astfel de neajunsuri. De ce doare? Pentru ca nu ne place sa fim “abandonati”. Nu ne place sa ne despartim si, desi ni se intampla foarte des lucrul asta in viata, ramane totusi un lucru greu de dus.

Ce e bine sa retinem totusi in aceasta durere e ca, desi ramanem singuri, nu ne pierdem pe noi. Nu poti sa te pierzi de tine decat daca iti pierzi mintile, te loveste amnezia sau mori. In rest, tu ramai tot ala, tot acolo, cu tot ce stii si ai invatat, cu tot ce poti si esti.

Daca ai hotarat ca viata in doi nu mai e posibila, nu te mai implineste, nu iti mai place si te face nefericita, atunci renunti. Chiar daca divortul e neplacut, chiar daca te doare atat pe tine cat si pe celelalte persoane implicate in relatia ta, nu are rost sa persisti in ceva ce nefericeste mai mult de o persoana.

Divortul arata urat? Arata ca un esec? Ei bine, asta si e! E o relatie “gresita”, care nu a mers. Puteai sa iti dai seama din start ca nu va rezista? Posibil. Cu toate acestea ai ales sa mergi mai departe, sa incerci. Ei bine, ai vazut cum e. Ai vazut cum esti tu in raport cu celalalt. Acum stii. Te cunosti ceva mai bine, simti ca te-ai mai maturizat putin, ca ai si o alta perspectiva asupra vietii. Si ea, viata ta, merge inainte. Tot ce ai de facut e sa tii pasul cu ea, sa fii si tu odata cu ea.