Ce aduci cu tine intr-o relatie

Cam de toate. Si bune, si rele, chiar daca pe cele rele le-ai cam lasa in urma ta. Din nefericire, fac si ele parte din tine. Nu tii la ele, chiar ai vrea sa te poti debarasa cumva, dar nu stii cum sa o faci. Si daca le-ai aduce numai pe ale tale rele. Dar vii si cu parte din familia ta, din mediul in care ai crescut, chiar si din anturaj. Cu cea “latenta”, tipul relational invatat de acasa, cu limbajul specific familiei tale, cu modul tau si al lor de a comunica. De o parte din ele ai reusit sa scapi pentru ca ai realizat ca nu ti se potrivesc, nu te caracterizeaza. Dar au mai ramas si unele “lipite” de tine.

Si cam la fel se petrec lucrurile si cu el. Desi e cu tine, te iubeste, ti-a spus si ti-a aratat asta in nenumarate randuri, asa cum e si firesc, ii iubeste in continuare si pe ai lui. Mai ales pe mama. Si iata ca, vrand nevrand, e acolo cu voi, ca sa nu spui intre voi, in casa. Uneori chiar si la masa. In pat nu a ajuns inca, desi… Nu e o prezenta fizica, ci una mai putin…palpabila. Nu o vezi, dar o simti. Iar da nu o simti, te ajuta el sa o "constientizezi", chiar daca nu intentioneaza neparat sa faca asta. Cel putin nu in mod constient. Masa se pune intr-un anume fel si nu altul (asa cum a invatat el acasa, de la mama lui), mancarea se face tot la fel, desi pe tine mama ta si nu mama lui te-a invatat cum sa gatesti, asternuturile trebuie calcate si aranjate si ele intr-un mod aparte si tot asa.

Sa te conformezi? Sa te adaptezi? Sa inveti din nou, de la capat, tot ce te-au invatat ai tai? Parca nu iti vine. Ar fi ca si cum te-ai transforma intr-o alta persoana. In mama lui. Esti deja adult in toata firea si nici nu vezi rostul acestor transformari. Doar ca sa ii fii lui pe plac, sa nu care cumva sa faca el un efort fata de cele cu care e obisnuit. Dar intr-o relatie fiecare lasa nitel de la el, pune putin in plus, nu?! Sau cel putin asa ai crezut tu, inainte sa intri in relatia asta. Si, de altfel, in toate celelalte relatii pe care le-ai avut. Pentru ca asta inseamna de fapt relatie: fiecare sa vina cu ceva, sa aduca un aport, sa dea ceva. Nu sa impuna, ci sa ofere. Si sa stie si sa primeasca in schimb, fie ca ii place sa nu “cadoul” celuilalt.

Cand incep sa te deranjeze prea tare "ale lui", incearca sa intelegi de ce. De ce pana acum nu le observai si acum, asa dintr-odata, iti sar in ochi. Ce anume te-a determinat sa nu le mai poti trece cu vederea?

Multe dintre relatiile din zilele noastre incep prin a arunca mai intai hainele de pe noi si apoi prin a ne cunoaste unul pe celalalt. Momentul acesta, in care el nu mai "corespunde", in care incepe sa te enerveze cu observatiile, tabieturile sau tipicariile lui marcheaza de fapt inceputul adevaratei "dezbracari". Nu de caracter, ci de imagine. Incepi sa il vezi pe el asa cum e in realitate, nu asa cum ti l-ai dorit sau ai crezut initial. Si din acest moment, in mod cinic, imaginea incepe sa se distorsioneze. Tocmai cand lucrurile incep sa devina de fapt mai clare, toate se dau peste cap.

E greu sa ii spui unei persoane indragostite, el sau ea, "deschide bine ochii si ia aminte!". Deschide intai mintea si apoi inima. O sa iti rada in nas, o sa iti spuna ca tu esti cea care nu vezi lucrurile asa cum sunt in realitate, ca le distorsionezi din invidie sau rautate si o sa iti tranteasca usa in nas. Si indiferent de cate relatii am incepe si am termina, urmatoarea va fi tot la fel, o aventura in care ne aruncam cu capul inainte, fara sa ne gandim prea mult. Vrei sa fii indragostita, sa simti fluturasi in stomac, sa fii cu capul in nori, sa fii fericita si cu zambetul pe buze tot timpul? De ce sa umbresti toate astea cu atata constientizare? Cu realitatea insasi? Cine are nevoie de ea? O sa vezi tu ce o sa faci mai incolo. O sa te descurci cumva, chiar daca poate parea prea tarziu. Dupa principiul: capul face, capul trage. Fie o sa te adaptezi cumva si o sa inveti sa il accepti si sa il iei pe el asa cum e, fie o sa te sustragi si o sa iesi din relatie. Totul e sa nu faci un sport din asta. O obisnuinta adica. De fapt, nici asta nu ar fi atat de drastic daca nu ai ajunge sa te plictisesti, sa obosesti si...sa realizezi ca niciunul nu e suficient de bun pentru tine. Si ca nici singura nu e tocmai atat de bine sa fii.

Traim in era vitezei, pentru ca secolul l-am depasit deja. Toate se intampla intr-o secunda. Incearca totusi sa iti acorzi putin timp tie si relatiei cu el. Ia-o pas cu pas, fara a te arunca inainte ca intr-o cascada. Observa cand si cand ce anume din tine se potriveste cu el si ce nu si afla daca acel nu e ceva "imprumutat", pe care l-a adus in bagaj din inertie, din obisnuinta, sau e ceva al lui, la care "tine" si pe care nu e dispus sa-l schimbe. Daca poti accepta bine, daca nu, nu. Nu te tine nimeni cu forta intr-o relatie si nici tu nu ai de ce ramane atata timp cat te face mai degraba nefericita. Daca poti face un echilibru intre ale lui "rele" si ale tale, inseamna ca merita sa depui un pic de efort pentru relatia ta.