Ce-i mai important pentru tine: să iubeşti sau să fii iubită?

Probabil că dacă relaţiile de cuplu ar fi echilibrate, amândoi ar iubi la fel şi în aceeaşi măsură, cu aceeaşi intensitate, tot timpul. Dar ştim că aşa ceva nu prea e posibil. În foarte multe cazuri unul dintre cei doi parteneri investeşte mai mult în relaţie, ofera mai mult, iubeşte mai mult. Am fi tentaţi să spunem că partenerul "mai darnic" este de obicei ea, dar nu este regulă generală. Există şi multe cazuri în care bărbatul e cel care dă daca nu totul, mai mult decât e dispusă ea să o facă.

In cazul in care pentru tine e mai important sa daruiesti dragoste decat sa fii iubita, atunci tu vei fi cea inclinata sa se uite pe sine, sa se puna pe planul doi. Viata ta va incepe cu el si nu cu tine, asa cum este firesc. Totul se va invarti in jurul lui: prieteni, relatii, vacante, alegeri, preferinte etc. Totul se va face in functie de cum vrea el sau ii e lui mai bine. Iar tu va trebui sa acepti toate compromisurile si sacrificiile, de dragul lui. E drept, s-ar putea ca dupa o vreme sa nu iti mai placa rolul asta, sa obosesti, sa te plictisesti si sa vrei sa iti "ceri drepturile". Partea proasta e ca daca nu ai stiut sa ti le ceri de la bun inceput, acum va fi mult mai greu sa le obtii. L-ai obisnuit sa fie mereu pe primul plan, totul sa i se cuvina in primul rand lui si nu va fi dispus sa cedeze cu usurinta acel rol. Si nici nu va intelege de ce sa o faca.

Daca e mai important pentru tine sa fii iubita, atunci vei stabili din start o relatie de cuplu in care tu vei fi protagonista principala. Vei cere sau vei ajunge sa ii impui dorintele si nevoile tale si nu vei accepta sub nicio forma ca acestea sa nu fie implinite. O sa il iubesti si pe el, desigur, dar te vei iubi mai mult pe tine. Si vei cere acelasi lucru si din partea lui. Adica sa te iubeasca mai mult pe tine si sa se puna pe sine pe planul doi. O relatie de genul acesteia va functiona pentru o vreme, desigur, in avantajul tau, dar va naste frustari peste frustrari in sufletul si mintea lui si, la un moment dat se va declara invins.

Din nefericire, astfel de relatii "extremiste" tind sa esueze tocmai din cauza dezechilibrului creat intre a da si a primi.

Si atunci, ce e de facut? Ei bine, indicat este sa intri intr-o relatie abia atunci cand te cunosti suficient de bine incat sa stii cat poti lasa de la tine si cat nu, ce poti accepta si ce nu. Sa stii cat anume simti nevoia sa fii iubita si cata iubire poti oferi tu. Si, nu in ultimul rand, sa ai grija de tine si de sentimentele tale; de nevoile si dorintele tale. Nu are niciun rost sa te jertfesti in permanenta pe altarul iubirii. In cele din urma vei fi privita ca o cantitate neglijabila, vei pierde respectul si putina dragoste pe care le aveai din partea lui. Si te va parasi pentru o alta, nu neaparat mai tanara, mai frumoasa si mai desteapta decat tine, ci pentru o femeie care se respecta mai mult si stie sa ceara ce are nevoie. Dragoste in primul rand.

Relatia de cuplu sau de oricare alt fel presupune comunicare, iar comunicarea presupune schimb si negociere. Nu e nevoie sa stai in permanenta cu ochii pe ceas sau pe cantar, sa vezi cat a dat el, cat ai dat tu, ca nu carecumva sa iesi in pierdere. Este suficient sa-ti asculti instinctul si bunul simt. Iubeste-te in primul rand pe tine si atunci vei fi capabila sa il iubesti si pe el asa cum asteapta de la tine. Nu il poti iubi pe el si doar pe el. Ce s-ar intampla daca ar disparea dintr-o data de langa tine? Ce s-ar mai alege de tine si de dragostea lui pentru el? Te vei simti pierduta, fara de rost pe lumea asta. Stim ca nimic nu e facut sa dureze o vesnicie si, mai ales, noi oamenii. Vin si pleaca din viata noastra, intr-un fel sau altul, iar singura persoana stabilia din viata noastra suntem noi insene. Tu insati! Si in tine merita sa investesti cel mai mult, pe tine merita sa te iubesti in primul rand. Iar daca vei face asta, vei observa ca toti cei din jur te vor respecta si iubi la randul lor.