Parcurgerea unui divort semnifica o experienta tensionata si traumatizanta pentru copil. Atitudinea parintilor este diferita de la situatie la situatie: considera ca este prea mic sa inteleaga despre ce e vorba sau ca nu e treaba lui, incearca sa-l protejeze ascunzandu-i, se arunca intr-un razboi in care parintele opus devine inamicul ce trebuie combatut si in fata copilului.
In oricare din aceste situatii copilul traieste alaturi de parinti intreg procesul de separare si are nevoie de a intelege ce se intampla intre parintii lui si mai ales ce se va intampla cu el.
Adesea este tensionat si speriat ca va trebui sa aleaga, ca va ramane fara unul din parinti sau ca poarta vina pentru ceea ce se intampla.
Desi pe hartie divortul presupune separarea a doi oameni care considera ca nu mai pot convietui impreuna, ca nu ii mai uneste nimic, ca nu mai simt ceva unul pentru celalalt, in realitate, atunci cand exista si copii, acestia iau parte la fel de intens ca si parintii lor la proces.
Pe de o parte, procesul juridic, cu infatisari la tribunal, cu marturii, cu alegeri si decizii tensionate, cu partaj.
Copilul adesea este prins la mijloc, in incercarea de a le face pe plac ambilor parinti, de a intelege de ce este pus sa aleaga, de a pune in balanta sentimentele pentru mama si pentru tata, de a face fata presiunilor din exterior care "stiu cum este mai bine pentru el".
Pe de alta parte, procesul psihologic de separare. Copilul va ramane fara unul din parinti. Chiar daca este vorba numai despre o plecare fizica, apare sentimentul de abandon, furia, confuzia, suferinta.
Adeseori copilul preia toata incrancenarea, durerea si furia parintelui care se simte tradat sau inselat, alteori se simte vinovat de situatia dintre cei doi, uneori incearca sa isi imagineza ca va reusi cumva sa-i impace pe cei doi.
Negare: "mama si tata vor fi din nou impreuna, vor fi iar o familie."
Suferinta:"te urasc, nu vreau sa te mai vad niciodata."
Confuzie: "eu unde voi locui? Imi voi mai vedea prietenii?"
Abandon: "a plecat. Ne-a parasit definitiv. Nu se va mai intoarce niciodata."
Furie: "m-ati mintit. Mi-ati spus ca totul o sa fie bine si acum divortati."
In acest vartej de trairi si sentimente, copilul are nevoie sa i se SPUNA, sa i se dezvaluie ceea ce se intampla cu mami si tati.
Altfel, imaginea familiei perfecte, puternice, pe care nimic nu o poate desparti, in care se simte in siguranta, se va spulbera brusc. Nimic nu va mai fi ca inainte si nici macar nu intelege cum s-a intamplat si ce va urma.
Iar el are nevoie ca viata sa continue si dupa, chiar daca nu mai e ca inainte. Sa pastreze urmele a ceea ce a fost, casa, scoala, prietenii, dar sa includa si ceea ce s-a schimbat.
Oare credem ca este capabil copilul nostru sa inteleaga?
Il putem primi in suferinta si incrancenarea noastra?
Oare ce simte un copil cand parintii divorteaza?
Photo:Flickr.com
Fetita si papusile
