Breaking rules

Iti amintesti cand te-ai hotarat, pentru prima data in viata ta, sa incalci o regula? Sa spui nu, nu vreau sa fac asta?

Daca stam sa ne gandim ca regulile sunt facute de oameni si, e omeneste a gresi, atunci putem intelege de ce tindem sa nu respectam unele dintre ele. Si nu e vorba numai de greseala. Unele reguli sunt facute pentru o anume categorie de oameni. Adica, nu se pot plia pe absolut toate personalitatile si caracterele, nationalitatile si religiile.

Poate ca de aceea regulile international folosite par si mai restrictive.

Probabil ca, primul nu l-ai spus mamei, cand voia sa te hraneasca. Fie nu a facut-o la timp, sau cand ai vrut tu, fie nu iti era foame, fie pur si simplu din dorinta de a spune nu, de a-ti afirma personalitatea in felul asta.

Rareori se intampla sa faci din asta o obisnuinta. Copiii o fac mai ales atunci cand le sunt incalcate regulile de bun simt. Adica, atunci cand li se cer sau li se impun lucruri ce nu li se potrivesc, nu sunt pe masura lor. Sa ii ceri unui copil mic sa se comporte matur, ca un om mare, e ceva ce el nu poate nici intelege, nici complia.

Unora le place sa spuna nu, doar de dragul de a spune nu. De fapt, de a atrage atentia asupra lor. Cand te opui, mergi contra curentului, toate celelalte priviri, ale celor care spun da, se vor indrepta asupra ta. Si da, atunci devii “important”. Cel putin pentru cateva momente, pana esti convins sau constrans sa te alaturi celorlalti cetateni “civilizati”.

Pot spune cu “mandrie”, ca am facut parte din grupul celor care nu mergeau sa vada un anume film, pentru ca absolut toata lumea se ducea. Fireste, nu era vorba de un film european. Ca am ajuns sa il vad mai tarziu, la televizor…ei, vedeti cum, in cele din urma, esti dat pe brazda din cu totul alte motive?!?

Cum e sa spui nu (nu cumpar) unui produs caruia i se face mare tam tam peste tot, prin tot felul de reclame? Sa nu cumperi produsul, doar pentru ca toti ceilalti o fac, pare pueril. Sa alegi sa nu il cumperi pentru ca iti dai seama ca nu ai nevoie de el, sau ca nu iti satisface cerintele, pare mai ok. Daca pe langa a refuza produsul, incepi sa il mai si vorbesti de rau, atunci treci in latura extremista. Mai ales daca nu ai ajuns sa il folosesti nici macar odata.

Dar sunt in viata si momente in care iti dai seama ca refuzi ceva, orice, doar pentru faptul ca nu ai absolut nici un motiv sa spui da. Adica nu ti se pare logic motivul pentru care ti se cere acel ceva. Si asta mi se pare o atitudine de bun simt, de respect fata de propria ta persoana.

In urma cu cativa ani, mergeam in masina cu un pilot de curse. La un sens giratoriu, am constatat ca nu s-a “supus” unei reguli de circulatie, incadrandu-se pe banda care i-a venit lui mai la indemna, nu cea pe care “trebuia” sa fie. L-am intrebat de ce a ales alta cale si mi-a raspuns ca cel care a gandit intersectia aceea era probabil cam obosit, ca nu a gandit-o prea bine. Asa ca el, a hotarat pentru sine, sa aleaga drumul cel mai…drept, cel mai la indemana. Vorbim de un om care este obisnuit sa conduca cu viteza mare si sa ajunga in timpul cel mai scurt la sosire, pe drumul cel mai sigur si mai rapid.

Iata ca uneori, sa incalci o regula nu e chiar asa rau. Depinde de regula si de context, de ce poti sa iti asumi in situatia data. E bine sa incalcam reguli? Nu si da. Ne place sa facem asta? Uneori. Pentru ca ne simtim alfel, eventual eliberati, diferiti, curajosi. Ideea e ca treaba asta sa aiba o logica, o motivatie. Altfel, e copilaresc si inutil.