Cand vine iubirea nu te intreaba de starea civila, ci doar daca ti-e sufletul singur. Si accepti sa te injumatatesti in fiintare, pentru a te intregi periodic in el. Esti a nimanui si totusi a lui... insa doar in anumite ore. Vrei, uneori, sa ii auzi inima cum bate langa a ta, dar nu poti, pentru ca astazi este al aceleia... pe care in fata lui Dumnezeu a recunoscut-o ca fiindu-i perche.
Si acest adevar cum te pozitioneaza pe tine? Cat de iubita esti ca amanta si cat de amanta esti cand iubesti? Si de ce il mai iubesti? Sau este vorba doar despre orgoliu, de fruct interzis ce te provoaca? Daca nu era al ei, oare il mai doreai?
Poate ca da, poate ca nu, dar ce rost mai au scenarii mii si mii daca realitatea este alta?! Acum ca il iubesti ce poti sa mai schimbi? Aproape nimic. Trebuie doar sa inveti CUM sa il iubesti.
Nu esti nici prima, nici ultima care trece prin asta. Nu esti tu cu nimic mai speciala sau mai ghinionista, ci pur si simplu asta inseamna sa fii om: sa te supui adesea propriilor slabiciuni si sa te lasi controlat de emotii. Nu, nu o sa o lase pe "aia" de dragul tau. Nu iti doresti acest lucru, crede-ma! Sa traiesti apoi cu reprosul permanent "te-am ales pe tine si uite...", nu este cu nimic mai usor. Daca vrea sa o paraseasca trebuie sa o faca doar de dragul lui, insa acestea sunt cazuri izolate.
Ia-l asa cum este si bucura-te de el atunci cand il ai! Daca (te) doare prea tare fie il lasi, fie incepi sa intelegi ca este o alegere de care trebuia sa fii constienta de la bun inceput si ca lamentarile nu schimba cu nimic situatia, doar iti fac tie sufletul si mai greu.
Continua-ti viata! Nu astepta dupa el, nu te pune intr-un con de umbra pentru el. Niciodata nu stii ce iti scoate soarta in cale si de ce te pune in anumite situatii.
Accepta-ti statutul! Da, esti amanta! Da, starnesti dorinta in el si il faci sa se simta (mai) barbat. Da, are o nevasta acasa si o iubeste... in felul lui, dar este evident ca simte (si) pentru ea ceva.
Impaca-te cu ideea! Poate o sa fii si tu vreodata nevasta si vei simti si vei stii mai bine - dupa o experienta ca amanta- cand si de ce sotul tau "va lua o gura de aer proaspat". (ca ii vei tolera sau nu "rasuflarile" este doar decizia ta)
Apoi, gandeste-te la urmatorul lucru: preferi sa te iubeasca pentru ca trebuie, sau pentru ca vrea?
Nu te condamna si nu permite nici altora sa faca acest lucru. Este viata ta si, implicit, dreptul tau de a alege; iar atata timp cat vorbim despre un triunghi amoros este evident ca sunt trei vinovati si, in acelasi timp, trei victime. Niciunul dintre voi nu poarta o vina mai mica, ori mai mare, ci sunteti egali in materie de culpabilitate. Va acceptati si va complaceti in aceasta situatie, iar a arata cu degetul spre celelalte doua persoane inseamna doar sa va mintiti si sa va victimizati inutil.
Nu este usor sa fii amanta si nici nu este o solutie, dar daca tot ai intrat in aceasta "hora" incearca sa te bucuri cat poti de minutele de "dans". Adu-ti aminte, insa, ca nu poti sa continui la infinit si ca peste ani s-ar putea sa regreti daca ai pierdut prea mult timp asteptand sa te aleaga.
Nu esti la dispozitia nimanui si automutilarea emotionala si sufleteasca nu te vor sanctifica. Toate meritam o iubire si un barbat care sa fie doar al nostru... ca pana la el mai pierdem nopti cu cei nepotriviti nu trebuie sa se transforme intr-un stil de viata (ci experiente menite sa ne ajute sa invatam ca intr-o data viitoare sa le evitam).
A voastra,
MSZ
Intre ei era o diferenta de 23 de ani si se IUBEAU
Pasari ce mor pe limba lor
