"Am cu 15 kilograme mai putin!"

Sa descoperim povestea ei de viata.

Astfel de povesti ma fac sa imi dau seama ca noi, femeile avem rolul principal in crearea problemelor, culinare si nu numai, cu care ne confruntam, dar ca tot in noi sta puterea de a le depasi. Vointa, dorinta, ambitia, sunt "retete" intangibile, care nu se pot lua de 3 ori/zi si gata, ne scapa de "dureri". Sunt "pastile" pe care singure ni le cream, cu puterea gandului, si pe care le activam odata ce constientizam realitatea cu care ne confruntam sau in momentul cand ajungem sa clacam in fata obstacolelor si avem nevoie rapida de o "resuscitare". Daca reflectezi mai mult asupra acestui proces, poate vei reusi sa pui in practica principiul "Daca vreau, pot!"

D.L se declara a fi o gurmanda inraita, mai ales in ceea ce priveste dulciurile, ea preferandu-le in locul oricarui alt tip de mancare. Si odata cu aceasta marturisire, ne putem face o imagine asupra problemelor cu care se confrunta. A ajuns sa fie supraponderala si din cauza medicatiei prescrise pentru o problema de sanatate pe la varsta de 14 ani, care i-a dereglat complet organismul. Din dorinta de a studia cat mai mult, a neglijat miscarea fizica si activitatile specifice varstei si astfel a ajuns sa se confrunte timp de 12 ani cu greutatea: "asa am defilat majoritatea timpului. Am avut scurte perioade cand slabeam, dar ma ingrasam la loc rapid si cu ceva kilograme peste".

A incercat de-a lungul timpului sa gaseasca solutii la problema cu care se confrunta, insa acest lucru se intampla numai in momentul cand ajungea la un punct culminant de auto-toleranta: "intotdeauna incepeam o dieta cand ajungeam la limita in care ma suportam". Nereusind de multe ori decat sa se pacaleasca singura cu tot felul de diete "minune" sau nerezistand tentatiei de a manca, s-a hotarat sa cedeze si sa predea conducerea kilogramelor in plus ,care o dominau din ce in ce mai mult. "De data asta eram deja resemnata ca asa o sa fiu toata viata, ca nu am ce face, ca imi place sa mananc si ca atunci cand o sa am timp o sa merg la sala. Ma gandeam ca pot sa slabesc numai prin sport, cu toate ca nu imi schimbam obiceiurile alimentare".

Timpul a trecut, gandurile o cotropeau, povestile prietenelor sau cunostintelor isi faceau loc in mintea ei cu seninatate, intrebarile curgeau din cand in cand intr-o parte si in alta pentru a afla "ce a mai facut X pentru a slabi, ce trucuri a mai folosit Y", dar fara a actiona intr-un fel sau altul. Asta pana cand a cunoscut o persoana care i-a marturisit ca si-a remodelat complet corpul evitand complet infometarea, ba chiar hranindu-se foarte bine, urmand doar un model alimentar. D.L s-a aratat interesata de metoda folosita de respectiva persoana, mai ales ca nu presupunea restrictii alimentare foarte mari, ea fiind o amatoare inraita a preparatelor culinare. 

112 la nutritionist!

Era constienta de nereusitele dietelor experimentate de ea in perioade scurte de timp, de faptul ca putea slabi prin sport, desi era inutil, deorece nu reusea sa isi schimbe regimul alimentar. Era vorba de o lupta antagonica, in care pe o parte elimina grasimi prin activitati fizice, iar pe alta adauga cate un kg in plus cu "ajutorul" alimentatiei excesive si dezorganizate.

A apelat la nutritionistul Lygia Alexandrescu, numai dupa ce a constatat cu ochii ei rezultatele la care ajunsese persoana care ulterior i-a servit drept model: "Aveam incredere ca va sti ce sa faca, ce sa imi recomande si mai ales eram pregatita sa ascult cu adevarat ce imi va spune".

S-a ambitionat, s-a pregatit psihic si a facut pasul cel mare, cel care avea sa ii schimbe complet viata!

Fata in fata cu nutritionistul!

In sfarsit a venit si clipa cand a fost pusa fata in fata cu "propria-i problema"! Prima regula impusa de nutritionist a fost disciplina alimentara: organizare si cumpatare in portionarea farfuriilor si cantitatii de mancare ingerate. "Nu realizasem pana sa vorbesc cu doamna doctor ca eu de fapt mancam cand imi aduceam aminte, cand mi se facea pofta, cand ajungeam acasa, cand imi luam ceva de mancare la serviciu…deci nu era nimic organizat si de aceea atunci cand mancam, mancam mult si anapoda".

Astfel, a realizat ca daca mananci cand ti se face pofta, poti sa mananci si de 10 ori pe zi sau ca daca stai infometata toata ziua si seara "invadezi" bolurile cu mancare nu este a alegere sanatoasa. A acceptat propunerile Lygiei si iata ce a urmat:

Dieta propriu-zisa:

Dupa un consult medical si o cercetare amunutita a analizelor si antecedentelor medicale, Lygia a reusit sa ii creeze un program de nutritie personalizat, adaptat preferintelor sale culinare, acesta insumand 5 mese pe zi, dintre care 3 sunt mese principale, iar 2 gustari. Dimineata mananca cel mai satios, iar seara se axeaza foarte mult pe lactate. Gustarile sunt intre mesele principale si sunt bazate pe fructe. In rest, foarte multe lichide: apa si in special ceai verde antiadipos!

Dimineata: paine, rosie, castravete, branza si carne;

Gustare (ora 10:00) fructe;

Pranz: salata de pui sau peste, eventual si o felie de paine;

Gustare (16:00) fructe;

Seara: tipuri diverse de lactate.

Tentatii implacabile

Ca in orice schimbare radicala, atat efecte pozitive cat si negative si-au facut aparitia in viata D.L. In primele 3 zile a fost usor, ne spune ea, deorece era ceva nou, experimenta ceva inedit, iar dorinta de schimbare si ambitia erau destul de puternice.

Insa in a doua parte a primei saptamanii, corpul a inceput sa reactioneze la schimbari si sa-si "ceara drepturile" de pana atunci. "A fost ingrozitor de greu pentru mine, imi iesisem din ritmul de a ma duce la colt sa cumpar biscuiti sau ceva dulce, din ora in ora, chiar si in timpul programului de serviciu". Corpul ei resimtea lipsa caloriilor, iar dependenta de cumparaturi zilnice nu ii dadea pace: "mi se parea ca sunt ca un om drogat care este dus la dezintoxicare, si intr-un fel chiar asa eram". Devenise ingrozita si totodata ingrijorata de nevoia imensa si interminabila de a manca mereu cate ceva dulce, de a rontai ceva in permanenta.

Dar a reusit sa depaseasca momentele grele, nu s-a dat batuta si a iesit invingatoare in fata cerintelor propriului corp: "imi tot spuneam ca nu pot sa renunt acum, inca un pic, inca o zi, inca o cana de ceai, pana la urmatoarea masa".

O alta situatie in care a fost nevoita sa invinga ispitele ce se incapatanau sa-i iasa in cale a fost la o petrecere in aer liber, mai exact la un gratar unde, pe langa carnea pe care ea avea voie sa o consume erau si alte tipuri de preparate care emanau un miros ademenitor si extrem de tentant, ce incercau din rasputeri sa ii dea peste cap toate principiile cu care se inzestrase pana atunci. A reusit sa infrunte situatia, a savurat puiul la gratar cu salata, ca si cand ar fi mancat cea mai gustoasa reteta din lume, ridicandu-se apoi rapid de la masa si ocupandu-si timpul cu alte activitati pana ce restul persoanelor finalizau masa.

Solutii in calea tentatiilor

D.L ne marturiseste ca nu a folosit efectiv un truc pentru a reusi sa faca fata tentatiilor, dar ca apa si ceaiul au fost ca o gura de oxigen atunci cand simtea nevoia sau era pe cale sa infulece cate ceva: "am urmat exact indicatiile doamnei doctor, am respectat orarul si intre mese al baut apa si ceai verde la discretie; iar seara inainte de culcare beam un ceai verde antiadipos".

Adevarata lupta a ei s-a dat cu programul pe care trebuia sa il respecte, in cazul ei esential fiind sa aiba mese regulate, trebuind oarecum sa transforme haosul in ordine culinara: "la restaurant mananc o salata daca nu depasesc ora la care mi-am propus sa mananc si daca totusi o depasesc, nu ezit sa iau doar o apa sau un ceai".

"Este adevarata zicala 'Daca vrei, poti', daca ti se dau si instrumentele necesare prin care sa reusesti".

Multumita de ce vede in oglinda

Eroina noastra nu a pornit cu un obiectiv clar in ceea ce priveste numarul de kilograme pe care dorea sa il elimine din silueta ei, propunandu-si mai degraba o schimbare care sa reuseasca sa ii ridice moralul "am vrut sa ajung sa ma simt bine, sa ma uit in oglinda si sa fiu multumita".

In doua luni si jumatate a reusit sa slabeasca 15-16 kg, rezultat care inca nu o multumeste, de aceea este perseverenta in ceea ce priveste programul stabilit de nutritionist, si cu siguranta il va urma pana in momentul in care "voi ajunge sa arat intr-un fel care sa ma multumeasca".

Ce schimbari a provocat in viata ei, odata cu inceperea acestui program sanatos de nutritie ne spune cu sinceritate chiar ea: „Nu faptul cã am slabit mi-a schimbat existenta, ca o mai facusem si inainte, ci faptul ca am reusit sa urmez exact indicatiile doamnei doctor, ceea ce, la inceput mi-a dat incredere ca pot sa slabesc mancand cu cap si organizat si mai tarziu, faptul ca am ajuns sa nu mai fac eforturi asa mari ca sa ma simt bine; ma gandesc mai putin la mancare si la ce as mai putea manca, stiu de dimineata ce am sa mananc in ziua respectivã si ma simt in siguranta pentru ca, cu excepþia unor mici pauze de doua-trei ore, tot timpul mananc".

D.L le recomanda femeilor care sunt in situatii asemanatoare cu a ei sa nu porneasca la drum hotarate sa tina o dieta, ci sa invete inainte de toate ce inseamna schimbarea obiceiurilor alimentare: sa isi dea seama ca haosul produce la randul lui haos, iar ordinea ne ajuta sa ne dezvoltam armonios: „eu cel mai mult vroiam la inceput, sa stiu secretul mentinerii dupa finalizarea unei dietei, pana sa realizez ca asa cum am slabit, asa o sa ma si mentin, adica nu facand un efort, ci venind de la sine".

Mai are un mic pas pana la a putea spune ca are un nou stil de viata, inca face uneori eforturi destul de mari pentru a respecta programul alimentar recomandat, insa reuseste, deoarece ii ofera o stare de bine si totodata satisfactia unei realizari.

Tu ce poveste ai? Spune-ne mai multe pe forum.