Ma frange iubirea ce s-a nascut in mine, iar tu ai ucis-o din fasa. Ii aud strigatele sufocarii si ma topesc de durere pentru ca nu pot sa intervin nicicum. Ca un avorton ai lasat-o pe podeaua inimii mele, iar eu o privesc si plang. Cu mainile incrucistate la piept incerc sa-mi opresc sangerarea sufletului si ingenuncheata in fata destinului intreb neincetat "De ce?". Plang si imi urlu suferinta. Nicio lacrima nu mai poate stinge amintirea crimei tale... cum ai calcat peste totul meu si ai scuipat peste crinul ce imbobocea in glastra fiintei mele.
Ai trantit cu atata nonsalanta cu mine de pamant si m-ai lasat sa zac in stare de sevraj, incolacindu-ma in chin. Nici macar nu te-a interesat daca mai traiesc... cum supravietuiesc. Mi-ai spintecat pieptul si mi-ai smuls minunea, aruncand cu ea in toate zarile furtunii. Acum alerg disperata cu picioarele goale pe cioburile mele si imi caut iubirea. Franta si ranita am nevoie de ea mai mult ca orice. Ma ajunge disperarea.
Vreau sa ii oblojesc ranile si sa ii redau suflul vietii. Mi-am dat seama ca nu are nevoie de tine ca sa traiasca, ci doar de ocrotirea mea neincetata. Nu iti mai dau voie sa te atingi de ea. Chiar nu intelegi ca nu iti apartine? Pleaca si uita-ma, asa cum ti-ai uitat promisiunile. Nu mai am nevoie de tine. Nu mai am nevoie de noi. De fapt... NOI? Care noi??? Nu am fost niciodata mai mult decat TU si EU! Nu am avut timp pentru NOI, nu am stiut sa facem acel NOI... doar eu ma incapatanez sa cred ca a existat...
Acum ai sa duci in spinare povara unui asasinat cumplit. Ai ucis inocenta, iar pentru asta vei plati cu anii vietii si murmurul constiintei. Poate nu inca.... dar pacatele nu sunt uitate si mai devreme sau mai tarziu fantomele iubirilor ucise vor reveni sa te bantuie. Intotdeauna platim pentru raul facut... constient si inconstient... iar lacrimile mele isi vor avea razbunarea ursita. Nici macar nu trebuie sa te caut... doar sa te uit... sa te iert si sa te uit.
Nu-mi voi manji sufletul cu noroiul nepasarii si desertaciunii tale. Nu voi permite ca puritatea visului sa fie otravita de minciuna ta necrutatoare. Nu-i voi aduce trupului meu reziduri de durere din mizeria ta sufleteasca.
Nu meriti! Nu merit!
Eu mi-am gasit iubirea pe care ai ologit-o si nu am sa am odihna pana ce nu ii voi reda speranta si stralucirea. Nu am sa devin, din cauza ta, inca o handicapata sentimental!
Nu iti permit! Nu imi permit!
Acum ii corectez pulsul... o invat din nou ritmul... si astept sa vad cate bataie de inima mai pot sa umple nimicul... tacerea... si intreg universul...
Simt cum iti alerg prin vene
Spectacol anulat
