Ii aud, in sfarsit, sunetele de viata. Melodia incepe sa se formeze. Un cantec. Un cantec numit Iubire. Nu ii stiu acordurile, dar ii invat ritmul. Si ma-nalta. Pur si simplu, plutesc.
Ador diminetile in care ma trezesc zambind. Este Viata. Acum este viata in mine si o simt in fiecare vena si artera. Imi inunda celulele corpului si vibrez. Imi vibreaza Sufletul.
M-am aflat. M-am descoperit Vie. Un vulcan adormit care abia incepe sa erupa. Pasiune… Lava… Cenusa… Ce importanta mai are?! Este prea tarziu pentru a opri miscarea si ma las purtata. Ma scurg in Mare. In marea atator dorinte si vise nerostite.
Acum sunt Femeie. Acum ma Simt femeie.
Privesc oglinda si ochii imi (a)par altfel. Conturul buzelor a luat forma sufletului si rosul… Ah, Rosul acesta este doar sangele meu, care s-a pus in miscare. Este atata dorinta pe ele… atata asteptare… atat freamat si atata presiune. Simt fluxul de Sentimente in toate colturile uitate ale fapturii mele si simt tacerea cum se sparge de glasul inimii.
Sunt Melodie.
Sunt Dans.
Sunt Vibratia ce misca Pamantul.
Sunt punctul de inceput al Infinitului.
Sunt Pasiune.
Sunt Rosu.
Sunt Dragoste.
Sunt Viata.
Sunt Vie.
Sunt Tot.
Sunt Totul Meu. Totul Universului ce m-a zamislit.
Acum Da. Acum Pot. Acum Simt.
Acum… Acum este tot ceea ce am… si este tot Inceputul Meu.
Cand femeia este femeie si barbatul este barbat
O relatie cu tu si eu, fara ei
