O relatie cu tu si eu, fara ei

Sa cante sufletul si sa amuteasca ratiunea.

Astazi cred in muzica sferelor, in inaltul cerului si in bataile de aripi... de fluturi in stomac.

Sa zambim si sa mai zambim o data, pana cand amintirea e un zambet toata.Si sa inchid ochii... apoi sa visez: pe tine, te.

Noaptea sa ne trezim unul in visul celuilalt. Si sa ne fie frumos. Si sa ne fie bine.

Sa-l cucerim pe maine si sa ne devina prieten si arhitect intocmai inimilor noastre.

Sa vreau sa pot si sa pot sa vreau sa sorb toata fericirea clipelor de a fi... cu tine.

Apoi sa ma iei in brate si sa ma saruti: indelung si apasat. Vreau sa te simt cum ma simti si sa te am cum ma ai.

Sa fim armonie.

Sa avem nemurire.

Sa crestem in si din iubire... pentru ca o uniune adevarata se intemeiaza pe incredere si pe capacitatea de a te simti intreg prin celalalt si fara contact fizic permanent.

Sa nu-i ascultam pe altii si sa ne fie noua, pentru noi bine.

Sa vorbim indelung si pe indelete. Sa ne sorbim cuvinte si ganduri din priviri si simturi.

Lumea nu sta nici intre noi, ci nici cu noi. Sa o lasam in afara noastra.

Sa ne inaltam inimile pe altarul construit de noi si numai de noi.

Sa cream o noua viata in doi. Sa fie si ei in ea, dar sa nu o dicteze ei, ci doar sa o infrumuseteze.

Sa avem curajul de a construi un tu si eu fara sa ii ascultam pe ei.

Uneori o relatie de doi se transforma intr-o relatie de multi, deoarece fiecare are o parere despre cum se face sau despre cum trebuie sa se faca, insa intr-un final realizez ca, de fapt, doar tu si eu suntem impreuna si ca doar tu si eu putem sa stim ce si cum ne este mai bine.