Experiment: Raspandeste starea Zen in jurul tau!
"Stresul este in esenta o decuplare de pamant, o uitare a respiratiei. Stresul este o stare de ignoranta. Crede ca totul este o urgenta." - spunea scriitoarea de origine americana Natalie Goldberg. Uneori cu un simplu exercitiu de respiratie, poti indeparta efectul creat de o anumita sursa de stres in organismul tau. Alteori insa, suntem ignoranti la dispozitia pe care ne-o provoaca si credem ca ii putem face fata fara probleme: "ce mare lucru, nu m-a omorat pe mine putin stres pana acum!", ne surprindem gandind de cele mai multe ori. Pe principiul "ce nu ma omoara, ma face mai puternica", am mers si eu intr-un timp: si ce daca ma doare capul, va trece; si ce daca am o stare apatica, doar nu va dura la nesfarsit. Mereu in asteptarea "sfarsitului" starii respective. Insa am avut o problema cu acest principiu: nu ma omoara, ma face mai puternica, dar nu imi place cum sa simt pana sa ajung sa depasesc acea problema. De ce sa astept sa treaca, pentru a sesiza seva de putere pe care mi-o ofera (conform zicalei), cand pot sa starpesc din radacina raul, sau cel putin sa il diminuez. Mi-am gasit mici resurse materiale, dar mai ales abstracte, prin care sa potolesc pornirile stresului in corpul meu. Si tot ce am reusit eu, am incercat sa impartasesc si celorlalti si sa raspandesc si in jurul meu!
Inainte de toate, am facut eu cunostinta cu aceasta stare!
Nu poti sa ii inveti pe ceilalti, daca tu nu ai experimentat ceva pe pielea ta. Asa ca iata cateva resurse anti-stres care la mine functioneaza fara dar si poate. Nu sunt exhaustive, de aceea astept si sugestiile voastre!
Retraiesc povestea de dragoste lecturand scrisorile primite in trecut, sau redescopar povestile amuzante din spatele fotografiilor!
Aceasta metoda o aplic eu adesea, mai ales atunci cand sunt mai trista, suparata pe diverse probleme sau stresata. Pentru a ma detasa de toate problemele, imi scot din dulapior agenda peste care patina timpului a "calcat" fara voie si recitesc sute de mesaje pe care le-am asternut in timp acolo. Tot in aceeasi agenda, am cateva poze cu importanta deosebita pentru mine si cateva "cadouri" simbolice asezate pe hartie de la actualul, dar si de la fosti iubiti. Retraiesc cu placere si zambesc mereu la recitirea unora dintre textele asternute acolo. De, am trecut de epoca scrisorilor traditionale in plic si cu funda rosie, din pacate, dar opinia mea este ca nu conteaza in ce fel si unde o faci, trebuie sa iti manifesti dragostea si sentimentele nestingherit. Asadar, locul hartiei l-au luat mail-ul, sms-ul, sau chiar post-it-ul, ceea ce are mai putina importanta! De o reala importanta este continutul, iar daca la sfarsitul calatoriei in timp, ai zambetul pe buze, ti-ai atins scopul. Eu ma relaxez complet, ba chiar retraiesc vizual anumite momente de parca ar fi atunci si ma simt foarte bine.
Caietul "pedespit" - unde imi vars toate gandurile, de cele mai multe ori cele frustrante
Nu pot sa spun ca este chiar un jurnal, nu are nici forma, si nici continutul conform unei definitii, ba chiar este o veche agenda, deja folosita, pe care am inceput sa imi "mazgalesc" trairile (predomina cele mai putin bune), in sensul ei invers (de la final spre inceputul ei); nu scriu des, ci doar in acele perioade in care ma simt anti-zen sau foarte, foarte bucuroasa. Si cand simt ca dau pe dinafara de suparare, de nervi, pac, iau picul in mana si incep sa insirui tot ce imi trece prin cap vizavi de respectiva suparare. La sfarsit, deja m-am calmat! Scrisul chiar ajuta!
Fa-ti o agenda plina cu lucruri vesele, care sa te lanseze fie intr-un univers emotional, fie intr-unul hilar si vesel. Reintoarcerea cu fata spre trecut se face pentru a mentine o conexiune continua cu momentele placute din trecut, fiind o retraire a fericirii, la care aderi si in astfel de momente tensionate. O metoda buna care da rezultate in general, pentru ca te face sa uiti de ceea traiesti in prezent.
Ma imbrac in culori, desi am o stare mai degraba cenusie
Desi cand ma scol cu fata la cearsaf sau trebuie sa merg undeva seara si nu am niciun chef de nimeni si nimic, sunt plina de nervi si simt ca cedez, imi impun sa ma imbrac invers decat impulsul de moment (adica inchis la culoare, fara forme si fond, sumbru, neinteresant) si aleg ce am eu mai colorat in sifonier. Na, ca sa ii fac in ciuda! Si chiar daca parca ma orbesc acele culori
